Suntem românce frumoase și cu Farmec… din mamă-n fiică!

Aveam în generală, o doamnă profesoară de română de nota 20+! Timp de doi ani aceasta mi-a fost și dirigintă, iar la una dintre ședințe s-a prezentat mama 🙂 De la acea ședință, Cati – cum o alintam noi cu drag pe profă, mă întreba mereu dacă mama e la fel de frumoasă…

Ani mai târziu, în clasa a 12a, m-am dus din nou la dânsa… pregătire la română pt Bac – deh, ca tot omul (mai ales când în liceu ai avut o profă ca cea pe care am avut-o eu….) Întrebarea, deși aceeași, m-a luat pe neprăgitite. „Mama ta a rămas la fel de frumoasă?!Tu cu ea semeni.”

Ei bine, când toată viața ți se spune că semeni cu tatăl tău… îți mai pui niște semne de întrebare, nu?! Fiind un pic mai mare, cu ceva mai mult curaj, o întreb… „Ce vreți să spuneți cu asta?!” Și mi-a răspuns…

N-am crezut-o pe mama niciodată extraordinar de frumoasă… Na, era mama. Pentru mine, oricum era frumoasă, dar anii au trecut peste ea, greutățile vieții (pentru că au fost o mulțime), o sarcină ce i-a afectat silueta fără nicio șansă de a reveni la măsurile de fotomodel avute înainte, un nas cu un semn uriaș (reminescență a cutremurului din ’90 și a unor doctori mai… nepricepuți sau prea speriați de o fată gravidă și cu nasul tăiat pe din două…) așa că vă închipuiți mirarea mea și cât de mult m-a marcat remarca dirigăi, mai ales că era/e o doamnă elegantă, cochetă, aranjată tot timpul.

Mi-a spus simplu… Are tenul curat, sănătos, luminos, îngrijit, debordează de sănătate – e naturală, fără n machiaje, iar pentru asta ea face cât un milion de fotomodele cu tonele lor de „ajutoare” pentru înfrumusețare. Pentru că ea e o româncă frumoasă, autentică, ea are genul acela de frumusețe despre care s-a dus buhul peste hotare. Vă dați seama că am rămas perplexă… asemenea complimente sunt rare și trebuie apreciate și îmbrățișate! „Iar tu ai același ten… păcat, însă, că văd că începi să fii și tu adepta atâtor produse de machiaj…”

Eh… și uite așa au început să mi se scufunde un pic corăbiile…

Știam de la mama că nu trebuie să exagerez cu machiajul… că am tenul curat, că n-am nevoie de fond de ten, de pudră și mai știu eu ce alte minuni (mai ales la 18 ani), dar cine ascultă?! Că punctul meu minus erau ochii… că-i am frumoși, dar că trebuie puși în evidență, datorită ochelarilor pe care sunt nevoită să-i port… că un creion de contur negru și un rimel vor face minuni. Dar cine credeți că ascultă?! Eu, în niciun caz!

Uite așa am ajuns eu în acea zi, ofuscată toată acasă și-i spun mamei toată tărășenia, cerându-i totădată să-mi spună secretul frumuseții ei.

„Ce secret?!”, mă întreabă, totuși, nedumerită.

„Ce folosești, dom’le, ce folosești?! Creme, machiaje, chestii, trestii!”

Începe să râdă. Foarte drăguț, nu?! Îmi răspunde, totuși „farmec”.

Mă uit nedumerită la ea și-i spun exact ceea ce credeam – că am impresia că face mișto de mine. Vă dați seama că râde mai cu poftă! Până la urmă…

„Farmec este o firmă românească de produse pentru ten, corp, păr, are chiar și produse pentru îngrijirea unghiilor, dar ce să știți voi, copiii din ziua de astăzi, care comandați pe la scările de bloc de prin catalogul x sau y sau treceți prin mall-uri și vă iau ochii culorile de prin rafturi și nu vă mai gândiți la susținerea firmelor românești, la cât de naturale sunt produsele sau la ce raport extraordinar calitate/preț au?! Ehe… Uite acum folosesc crema hidratantă de zi Gerovital Plant cu ulei organic flori de mac și nici nu-ți închipui cât de bună e! Tu încă nu o poți utiliza, dar sunt convinsă că există și produse adaptate vârstei tale. Vrei să căutăm împreună?!”

Normal că am acceptat oferta pe dată și mama surâdea cu capul întors, crezând că n-o văd.

În sfârșit, o ascultă și pe ea fiică-sa!

Presupun că e un motiv de fericire…

EmM

*Articol scris pentru Spring SuperBlog 2016.