Arhive etichetă: timp

Rămas bun.

Rămas bun, suflete! Aș fi vrut să mai pot spune că te-am așteptat sau că o să te aștept în continuare… dar… știm amândoi că nu e adevărat. Te-am așteptat cândva… atunci când eram încă împreună… Acum… prea mulți ani … Continuă lectura

Publicat în Ganduri la ceas de seara | Etichetat , , , , | 3 comentarii

Despre regrete…

Când m-am maturizat atât de mult? În ce moment al vieţii mele mi-am pierdut inocenţa, credinţa că toate lucrurile sunt frumoase, că nimeni şi nimic nu-mi poate face niciun rău?! În ce moment mi-am dat seama că trebuie să-mi iau … Continuă lectura

Publicat în Ganduri la ceas de seara | Etichetat , , , , , , , , , , | 2 comentarii

Nu sunt aici să te dojenesc

Draga mea, A trecut mult timp… poate mai mult ca niciodată… dar mi-am făcut curaj şi iată-mă vorbindu-ţi. Nu te speria. Nu sunt aici să te dojenesc. Ştii şi tu, uneori chiar mai bine decât mine însumi, ce greşeli ai … Continuă lectura

Publicat în Ganduri la ceas de seara | Etichetat , , , , , | Lasă un comentariu

Gânduri la ceas de seară

O poveste de dragoste este ca un capitol trist al unei cărţi mult-iubite, care pune capăt romanului, este ca un cântec frumos care nu poate fi înţeles de nemuritori, este ca un ocean de lacrimi ce nu se mai sfârşeşte… … Continuă lectura

Publicat în Ganduri la ceas de seara | Etichetat , , , , , , | Lasă un comentariu

Ne minţim…

Ne jucăm… şi azi… ca şi ieri… Am uitat să fim serioşi… am uitat să fim sinceri cu noi înşine… Ne facem rău negând… dar n-o ştim acum… poate nu vom şti niciodată… dar vom trăi mereu cu acelaşi gol … Continuă lectura

Publicat în Ganduri la ceas de seara | Etichetat , | Lasă un comentariu

Mi-eşti drag, Ploieşti…

Cobor pe peronul garii si parca totul s-a schimbat. Parca trenul a mers cu viteza luminii si a ajuns intr-un loc nou si totusi, atat de cunoscut… Pasesc incet de parca d’abia acum invat sa merg. Nu ma grabesc. Oricum … Continuă lectura

Publicat în Short Stories | Etichetat , , | Lasă un comentariu

Din singurătate-mi…

E linişte asurzitoare. Tristeţea, cu gheare tăioase, îmi sfâşie sufletul. Şiroaie de lacrimi reci îmi curg din cristalele tulburate pe obrajii palizi. Mi-e frică de singurătate. Sunt singură… Cândva, cineva m-a sfătuit să nu uit că dragostea este ploaia de … Continuă lectura

Publicat în Ganduri la ceas de seara | Etichetat , , , | Lasă un comentariu