Cum cu putintel „Instinct”, am primit exact ceea ce cautam de ceva vreme…

Ce titlu ciudat, nu-i așa, dragi prieteni?! Ce vag pentru voi și, totuși… cu o așa de mare însemnătate pentru mine…

Azi, acasă la mine, în orașul aurului negru, am avut parte de o lansare de carte. Prima ce se anunța cu iz de ceva interesant după mult prea mult timp… să tot fie 2-3 ani de când a venit Chris Simion la Cărturești… Ploiești-ul nu prea e băgat în seamă pentru evenimente de acest gen că deh, suntem prea aproape de buricul țării ca să mai contăm și noi ca „oprire”.

Și scriu postarea aceasta în timp ce evenimentul, probabil, e încă în desfășurare sau abia acum se termină. Dar eu am fost „timidă”, așa cum mi-a spus draga de Ioana și n-am mai rămas după sesiunea de autografe. (Ioana, am avut așa… un pic de timiditate, un pic de emoție după vorbele tale, eram și singurică într-un grup ce părea că împărtășesc și experiențe, și amintiri… a fost câte un pic din toate)

Haideți să vă povestesc cum mi-a decurs ziua și cum am ajuns la DaVinci și la lansarea cărții Ioanei Duda – „Instinct” pentru că… vă spun eu… am plecat după o treabă și m-am ales cu altceva… în plus 😀 în sensul bun, însă 🙂

13254429_558611904324905_974535263399340445_n

Într-un moment de respiro, intru astăzi de la job, pe facebook și ce-mi văd ochii?! Cristina Nemerovschi vine la Ploiești la o lansare de carte! Nu a ei, însă vine! Pe Cristina o admiram așa de departe… pentru cât de prolifică e, pentru cât de puternică, pentru cât de drăguță e la câtă critică primește, pentru ideile ce par că sunt izvor fără sfârșit, pentru reușitele ei, pentru curaj… Ah, dar v-am spus că n-am citit nicio carte de-a ei?! Dap 😀 am citit recenzii cu duiumul, interviuri, păreri și conversații, dar n-am dat niciodată click-ul ăla ca să-i adaug cartea în coșul de cumpărături. Să nu mă întrebați de ce că n-aș ști să vă răspund. Ca orice cititor, ai mereu o mulțime de cărți pe TBR și niciodată bani suficienți :)) de timp nu mai zic că p’ăla ți-l faci dacă vrei.

Ok… am zis că vine în Ploiești și nu pot să ratez ocazia de a o vedea „live” chiar dacă speram s-o prind și pe la Bookfest unde promisesem că-mi iau „Rockstar” și aia să fie prima mea carte marca Cristina Nemerovschi 🙂 Mă uit la ceas, îmi calculez timpul, fac planuri cum, cât, unde și cât și mă pun pe „cerșit” pe la iubit – saracu’ – exasperat, „Iar cărți?!”. Iar că doar deh, nu pot să mă duc doar să mă holbez! Trebuie autograf de la Cristina, una alta…

Sper că ați înțeles până aici :)) eu mergeam la lansarea cărții Ioanei pentru Cristina 🙂

Pe Ioana o citeam… cândva… pe Catchy, pe blog mai târziu… dar cumva „am pierdut-o” de pe lista lecturilor din online. Și spun cu rușine că, în primă fază, când am citit numele autoarei care-și lansa cartea, am avut așa… un blank… neștiind de unde să apuc numele și încotro să-l direcționez prin creierașul meu obosit pentru a face legăturile și a-mi da pe plus că… de sunat cunoscut, îmi suna!

Toate bune și frumoase după ce-mi amintesc că am program scurt azi la job, că am timp să ajung acasă, să îmi pun ceva prin portofel și să fac plimbarea de seară până la DaVinci.

Pășesc în curte, mai cu tremurici așa, întreb pe unde e lansarea de carte și o și văd pe Ioana, în picioare, întâmpinându-mă cu un mare zâmbet pe față, un pupic rujat și o îmbrățișare caldă de parcă ne-am ști de-o veșnicie! Intru și pășesc timidă și-n fața Cristinei… m-am prezentat, am dat mâna și cam atât (o fi crezut că’s inaptă de socializare, săraca, dar în momentul ăla chiar mă simțeam copleșită de împrejurări 🙂 ).

13256537_558613620991400_7181475965787310437_n

A fost prezent și Alexandru Voicescu, autorul romanului „Malad”, fondatorul Editurii Herg Benett și soțul Cristinei. El a deschis lansarea… cu câteva cuvinte despre Ioana și cartea ei, cu lecturarea unui fragment. Apoi, Cristina a făcut și ea o mică prezentare a relației cu Ioana, cum s-au cunoscut în virtual și s-au citit reciproc…

Însă… când a luat Ioana cuvântul… a vorbit exact pe sufletul meu. Iar când a spus despre (ne)fericirea părinților și cum se anulează pe ei înșiși pentru copiii lor… n-o să vă pot descrie în cuvinte ceea ce am simțit în acel moment nici într-un milion de ani! Știu doar atât. Că m-am dus la o lansare de carte pentru ceva și m-am întors cu altceva… în plus! Cu un om minunat în suflet și cu puterea de a merge mai departe, de a-mi aduce aminte de visele mele și cu stropul de curaj ce-mi lipsea pentru a mă întoarce la foaia albă a calculatorului pentru că oriunde voi ajunge în viața asta și oricât de „scorțos” îmi va fi job-ul, pasiunea mea va sta mereu pe o foaie albă… în așteptare.

Pentru că sunt genul de om ce „pică” atunci când întâmpină greutăți, pentru că nu sunt constantă, pentru că am prea multe pasiuni și prea multe dorințe. Pentru că Ioana mi-a oferit puterea de care aveam nevoie în acest moment de rătăcire. Mulțumesc, Ioana!

N-am multe cuvinte la mine în această seară… și pompoase sigur nu le am. Mă simt ca un copil ce se chinuie să descrie toamna, neieșindu-i epitetele și metaforele pe care le vrea doamna învățătoare. Un copil ce nu știe de cuvinte mari ca „melancolie” sau „recunoștință”, dar le simte și nu știe cum să și le exprime…

Mulțumim, Herg Benet că ați venit în Ploiești și să vă țina Dumnezeu obiceiul 🙂

Ah, mi-am luat „Instinct”, mi-am luat și „Vicky, nu Victoria”, cu autografele de rigoare, bineînțeles! Aș fi vrut și „Malad”, dar… la Bookfest o să fiu prezentă la standul editurii cu listuța făcută 🙂

13277948_1379180075441871_966621738_n

EmM

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Books' NEWS și etichetat , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

11 răspunsuri la Cum cu putintel „Instinct”, am primit exact ceea ce cautam de ceva vreme…

  1. Geo zice:

    Lecturi placute!

    Apreciat de 2 persoane

  2. poana zice:

    Ia uite cine era din Ploiesti si eu nu stiam 🙂 Frumos!

    Apreciat de 1 persoană

  3. Uneori, lucrurile au un fel al lor de-a se întâmpla… Și uneori, dar doar uneori, avem și ochi să le vedem întâmplându-se.
    Frumos 🙂

    Apreciat de 1 persoană

  4. Ai scris atât de frumos încât îmi pare teribil de rău că Ploieştiul e aşa departe de mine.

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s