Recenzie: „Elixirul Dragostei” – Eric-Emmanuel Schmitt

Puțini dintre voi știți că Eric-Emmanuel Schmitt se numără printre scriitorii mei favoriți. De când ne-a recomandat dna prof de engleză din liceu „Oscar și Tanti Roz”, m-am îndrăgostit de stilul autorului! Și ce nu e de iubit când în puține cuvinte îți oferă mai mult decât ai nevoie?! Lecții de viață, teme de gândire, povești pline de tâlc. Astăzi vă voi vorbi de ultimul roman tradus în Ro, „Elixirul dragostei”.

elixiruldragosteischmitt

Despre roman: „Dragostea este oare un sentiment declanşat de un proces chimic, sau este pur şi simplu un miracol al spiritului, imposibil de explicat? Există o metodă infailibilă pentru a stârni pasiunea, un elixir precum cel care i-a unit odinioară pe Tristan şi Isolda? Sau cei care se îndrăgostesc ascultă doar de propria libertate?
Foşti iubiţi, Adam şi Louise trăiesc la mii de kilometri depărtare unul de celălalt, el la Paris, ea în Montréal. Corespondând pe e-mail, cei doi îşi evocă trecutul comun, rănile încă neînchise, momentele de bucurie, dar şi noile relaţii. Ceea ce-i apropie însă a doua oară este prietenia, construită de comun acord şi însoţită de o provocare: ar putea să-şi reînvie dragostea tocmai vorbind despre dragoste?”

Eric-Emmanuel Schmitt, observator minuţios şi lucid al capriciilor inimii, reuşeşte să transpună în acest roman epistolar, cu fine şi surprinzătoare nuanţe, parcursul plin de capcane al unei legături amoroase tipice pentru vremurile noastre.

„În Elixirul dragostei m-a interesat mai ales distincţia dintre dorinţă şi sentiment. Cred că, în privinţa iubirii, problema constă în faptul că denumim cu acelaşi cuvânt două teritorii diferite: cel al dorinţei şi cel al sentimentului. La graniţa dintre ele, atunci când încercăm să împăcăm atracţia fizică şi dragostea, se nasc marile noastre poveşti, nu întotdeauna fericite.“ (Eric-Emmanuel SCHMITT)

Părerea mea: Cei care sunteți obișnuiți cu stilul lui Schmitt, știți că dacă te apuci de carte, n-o mai lași din mână până n-o termini… o jumătate de oră/o oră, mai târziu 😀 Eventual, repeți lectura pentru detaliile de finețe sau pentru a scrie citatele, așa cum am procedat eu 🙂

Romanul este unul epistolar, însă contemporanitatea reiese din contextul pe care îl prinzi printre rânduri… nu avem scrisorile vechi, parfumate, pe care așteptai zile întregi cu sufletul la gură să le primești. Nu. Scrisorile noastre se desfășoară via email, dar autorul nu ne încarcă cu detaliile acestuia, ci lasă doar conținutul.

Personajele principale, Adam și Louise, sunt despărțiți de un ocean – unul în Paris, celălalt în Montreal.

„A fost decizia mea să așez un ocean între noi. Am schimbat totul, apartament, haine, climat, latitudine, longitudine, fără ezitare, pentru a-mi urma steaua.”

Romanul se deschide cu email-ul lui Adam, ce o invită pe Louise să rămână prieteni. Ei avuseseră o relație de cinci ani, relație în care el nu fusese deloc fidel…

„În funcție de reacția ta, această scrisoare va constitui începutul sau sfârșitul corespondenței noastre.”

Și astfel… mai timid la început, iau naștere conversații între personajele noastre principale. Dezbătând la început ruperea relației lor, infidelitatea lui și teoriile sale despre prietenie, iubire și căsătorie, ca mai apoi să continue să se destăinuie despre viețile actuale, ei ajung să se cunoască din nou, să converseze fără să fie „întrerupți” de pasiunea trupurilor.

„Dacă prietenia e patul de moarte al iubirii, atunci urăsc prietenia.”

„Doar pielea desparte iubirea de prietenie. Și-i așa de subțire…”

„Ți se pare subțire? Mie mi se pare un zid.”

Adam o cunoaște pe Lily – o tânără colegă de-a lui Louise ce va veni temporar să lucreze la Paris, iar Louise povestește despre un anume Brice… Amândoi par a trăi noi povești de iubire. Surpriza?! Adam în sfârșit găsește femeia pentru care va renunța la vânătoare. Iar Louise ne vorbește de o iubire și scene desprinse parcă din filmele romantice…

„Soarta a vrut să descoperim fericirea în același timp: tu cu Lily, eu cu Brice. Faptul că aceste noi cupluri nu întunecă pasiunea noastră apusă, ci merg înainte sub ochiul binevoitor al prieteniei noastre chiar reprezintă un dar.
Nu mi-aș fi putut închipui niciodată o soluție veselă pentru povestea noastră.
Permite-mi să-ți adresez aceste cuvinte rudimentare: fii fericit.”

Reușesc cei doi să fie prieteni?! Să-și refacă viețile alături de persoane diferite?! Sau prietenia aceasta va fi baza unui nou minunat început?!

„Femeile iubesc dragostea, bărbații fac dragoste.”

Sfârșitul romanului ne aduce o scrisoare surpriză, către un alt destinatar! Despre cine să fie vorba oare?!

M-am întrebat mereu dacă este posibilă o astfel trecere… de la dragoste la prietenie… Am avut și eu cândva o astfel de tentativă… dar ei bine, cu siguranță finalul meu nu este precum cel al lui Adam și Louise 🙂

Pe lângă minunata poveste și multele idei ce te îndeamnă la analiză, gândit, sucit și răsucit… eu încă nu pot să înțeleg femeile care acceptă relații cu bărbați ce le înșeală, mai ales atunci când sunt conștiente de acest aspect 🙂

„Poți fi stăpân pe ceea ce gândești, dar niciodată pe ceea ce simți.”

Sunteți curioși despre elixul dragostei?! Există sau nu… care este rețeta?! Vă invit să citiți romanul, s-ar putea să fiți surprinși 😀

În curând o postare dedicată citatelor, prea multe și prea frumoase pentru a nu face așa ceva 🙂

Puteți achiziționa romanul de aici la doar 19,27lei și transport gratis.

EmM

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Recenzii și etichetat , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

7 răspunsuri la Recenzie: „Elixirul Dragostei” – Eric-Emmanuel Schmitt

  1. Dana zice:

    Mi-a placut recenzia, pare o carte interesanta ! Astept cu nerabdare sa citesc si citatele !

    Apreciat de 1 persoană

  2. Ok, acum sper sa nu spun o prostie si promit sa revin maine sa corectez daca e cazul. Din cate stiu nu e ultima carte a lui Schmitt tradusa in romana, s-a mai tradus una, lansata cand a fost el in Romania. Sora mea e obsedata de cartile lui si am impresia ca vorbea de inca una dar o intreb maine ca sa fiu sigura.

    Apreciat de 1 persoană

  3. Pingback: In my Mailbox – Ianuarie 2016 | Navigand printre Suflete

  4. Pingback: Recensământ de Ianuarie 2016 | Navigand printre Suflete

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s