Te Provoc la Concurs! „Anul în care te-am întalnit” – Cecelia Ahern

V-am spus aici că s-a produs o încurcătură și cumva m-am ales cu două volume din romanul Ceceliei Ahern, „Anul în care te-am întâlnit”. Pentru că cei de la Editura All au fost binevoitori și mi-au spus să păstrez acest exemplar, cel mai corect mi s-a părut să organizez un concurs ❤

Ideea concursului am preluat-o de pe blogul Străduței.

Sper să vă placă și să vă înscrieți în număr cât mai mare!

Recenzia pe care am făcut-o eu romanului, o puteți citi aici.

ceceliaahern0

Ce trebuie să faceți?! Vom crea o mini povestioară împreună ❤ Nu-i complicat, nu vă speriați!

Fiecare participant trebuie să scrie cel puțin 3 fraze!!

Voi începe eu…

„E linişte asurzitoare. Tristeţea, cu gheare tăioase, îmi sfâşie sufletul. Şiroaie de lacrimi reci îmi curg din cristalele tulburate pe obrajii palizi. Mi-e frică de singurătate. Sunt singură…

Am trecut cu paşi grăbiţi printre picăturile de gheaţă. E iarnă.”

strada iarna

Vă poftesc să continuați!

Concursul se încheie pe 15 ianuarie! Voi extrage a doua zi cu ajutorul lui Random.org o persoană dintre cele care vor lăsa comentarii la această postare! Câștigătorul va avea 3 zile la dispoziție să-mi trimită email cu datele personale la adresa navigandprintresuflete@yahoo.ro!!

Share-urile pe rețelele de socializare nu sunt obligatorii, dar voi fi recunoscătoare dacă o veți face!!

Succes!

EmM

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Concursuri și etichetat , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

25 de răspunsuri la Te Provoc la Concurs! „Anul în care te-am întalnit” – Cecelia Ahern

  1. Doresc să-mi îngrop nefericirea într-un morman de zăpadă și s-o las prinsă acolo pe vecie. Sunt solitar, sufletul-mi este acoperit cu o pojghiță de gheață. Dar fulgii cristalini de iubire pornesc soba inimii. Sufletul mi-e vindecat…

    Apreciat de 2 persoane

  2. candrea nadia zice:

    E ger. Nu imi place frigul! Prefer zilele caldute, in care soarele se strecoara bland printre draperii…si parca nu mai sunt singura! Urasc acest sentiment…solitudinea, ma face vulnerabila, scoate ce este mai straniu din mine. As vrea sa tip…dar oare cine ma aude?

    Multumim! La multi ani!!!

    Apreciat de 2 persoane

  3. Denisa Alina zice:

    Si ma simt singura, azi m-am gandit la lucrurile pe care nu le-am valorat niciodata..Ai ales sa pleci si sa imi dai drumul la mana spunandu-mi sa imi aleg propriul drumul departe de tine ..Ne-am promis o iubire eterna atat de perfecta incat as fi crezut ca am visat , cu tine am trait printre norii si nu am crezut ca voi coborî asa de repede ..Insa greselile se platesc scump… Intre noi s-a asternut durerea si frigul ce ma acopera in intregime , ai ales sa dai un pas inapoi pentru a nu ma face sa sufar insa ma doare inima su nu mai e remediu pentru vindecare , azi e inevitabil si cu durere iti spun Adio….

    Apreciat de 2 persoane

  4. Bea Tryx zice:

    Adio Tie Straine, Vei Ramane Iarna Eterna In Sufletul Meu. Dar Eu Merg Mai Departe, Vreau Sa Merg Mai Departe, Aleg Sa Merg Mai Departe. Stiu Ca Dupa Iarna, Dupa Frig Si Ger Va Veni Primavara. Va Veni Soarele, Si Pentru Mine Un Nou Inceput …

    Apreciat de 2 persoane

  5. Fulgi de zăpada se aștern cu repeziciune peste sufletul meu acoperind fiecare urma de tristețe. Un sentiment de iubire îmi învăluie tot corpul amintindu-mi de el, zăpada îl aduce mai aproape de mine. Fiecare fulg ce cade din cer poarta o particica din noi, din vechea iubire ce s-a stins o data cu dispariția lui. Deodată ninsoarea încetează, vraja se rupe , iar tristețea și singurătatea îmi pătrund din nou în suflet.

    Apreciat de 2 persoane

  6. Adrian Lazar zice:

    Imi aprind o tigara si ma pun agale in fotoliul meu verde. Telefonul incepe sa sune. Oare cine s-a gandit la mine? Ma uit pe display si observ ca…

    Apreciat de 2 persoane

  7. Adriana Cernat zice:

    Sufletul pustiu, atat mi-a mai ramas…Am devenit o umbra care incet se spulbera in vant si lasa sa ia cu el toate amintirile,bucuriile si fericirea ce altadata imi faceau inima sa-mi sa tresalte si zambetul sa imi inunde fata. Azi nu mai am nimic…

    Apreciat de 2 persoane

  8. Imi sterg obrajii inghetati. S-a terminat! Privesc in zare la fulgii cazuti, cu speranta in suflet cuibarita. Va veni momentul cand voi reusi sa privesc din nou orizontul fara sa-mi zboare gandul la el.

    Apreciat de 2 persoane

  9. Daniela Cusa zice:

    Trebuie doar sa ma obisnuiesc. Pentru ca acum stiu. Viata este precum un peron de gara. Sau precum un aeroport. Unii oameni vin, alti oameni pleaca. Unii oameni stationeaza pentru o scurta perioada de timp,iar altii o fac pentru o viata intreaga. Unii oameni isi fac aparitia precum o binecuvantare, altii precum o lectie de viata. Practic, asta este legea firii. Esenta vietii. Si nimeni nu o poate impiedica.

    Apreciat de 2 persoane

  10. den965 zice:

    Impiedica să-şi ducă planul la bun sfârşit. Dar care era planul??? Iar a băut prea mult.. Oare trebuia să meargă la, sau la. Disperarea şi deznădejnea pun stăpânire pe trupul firav şi gol al ei. Oare se mai poate repara greşeala făcută ?

    Apreciat de 1 persoană

  11. Dragan Andreea-Cristina zice:

    Dar toate greselile erau in trecut, iar acestea nu mai puteau fi reparate. Consecintele, care se iveau dupa fiecare obstacol al vietii, se holbau si reaminteau de petele negre pe care oricine le-ar regreta. Insa omul din greseli invata, iar ca sa repare ce-a stricat, se gandeste sa faca bine, acum, in prezent. Asa ca ma indrept spre…

    Apreciat de 2 persoane

  12. Pingback: Luciana Corlan

  13. Dana zice:

    Singuratate… Tristete… Iarna… Frig afara, frig in suflet ! Dar eu mereu am fost o luptatoare, nu ma las prada acestor naluci ! Da, sufar ! Da, sunt singura ! Nu, nu sunt singura, am atatea prietene dragi langa mine – cartile ! Iau una, la intamplare, si ma cufund in lumea ei… Adio, tristete ! Adio, singuratate ! Doar iarna a ramas sa imi tina companie, dar, privita pe geam, pare un decor de basm !

    Apreciat de 2 persoane

  14. Si mie nu imi plac basmele. In basme mereu te salveaza cineva pe cand in viata reala nu te poti salva decat singur. In plus, cine ar putea spune care este diferenta dintre bine si rau?

    Apreciat de 2 persoane

  15. Eu! Eu as fi putut sa fac diferenta dintre bine si rau… Asta daca iubirea nu m-ar fi prins in mrejele sale atat de repede, m-a facut sa simt ca plutesc, iar apoi ca ma prabusesc. Dar totul este trecator, la fel si durerea pe care o simt acum ca imi brazdeaza sufletul. Nu ma recunosc, aceasta nu sunt eu! Ma ridic din patul care in ultimele saptamani m-a tinut strans in bratele sale si ma spal pe fata. Este momentul sa trec peste acest obstacol si sa imi caut, oricat de departe ar fi, zambetul. Zambetul pe care..

    Apreciat de 2 persoane

  16. Gavriloi Adina zice:

    Continui să merg, chiar dacă picioarele mi se îngroapă în zăpada proaspătă.Mi-aș dori să mă prăbușesc, să fiu acoperită de nea, strat după strat, iar inima să îmi înghețe împreună cu tristețea și cu fiecare picătură de sânge care îmi aleargă prin vene.Însă nu am fost nicicând o persoană slabă și nu voi începe acum.Mă uit în jurul meu, deznădejdea pare să fi cuprins tot ce se află în jurul meu.Lupt să ajung în vârful dealului și după multă caznă reușesc.În zare se vede orașul meu mult iubit, unde mă voi retrage să îmi ling rănile, unde timpul va avea grijă de sufletul meu fărâmițat.Îmi jur să renasc, să revin cu forțe noi, mai puternică decât oricând.O mică rază de soare apare printre nori, pecetluindu-mi jurământul și picurându-mi căldură și speranță pe chip.De data asta eu voi conduce jocul, iar soarta mi se va supune!

    Apreciat de 2 persoane

  17. Elena A. zice:

    Întotdeauna am ştiut să mă ridic din ţărână şi să mă scutur de praf, să mă reconstruiesc de la zero fără să mă uit în spate, la ceea ce m-a trântit în mizerie. Dar acum e mai greu, o forţă necunoscută parcă pune presiune şi mă obligă să mă chinui, să mă târăsc înainte de a reuşi să mă ridic. Totuşi, privind cu ochii spălaţi de lacrimi, îmi dau seama că eu sunt cea care pune acea presiune, inconştient, putere a regretelor ce încă mă bântuie, regrete ce le voi uita odată ce voi ierta. Şi tot pe mine trebuie să mă iert, eu sunt vinovată că m-am lăsat sensibilizată şi am devenit vulnerabilă.
    Nu mi-e frică de singurătate, solitudinea e un pansament ce va vindeca rănile. În singurătate am crescut, în singurătate mă voi vindeca.

    Apreciat de 2 persoane

  18. Si voi creste din nou pentru ca nu stiu sa raman „mica”, nu stiu sa ma opresc. In fiecare zi imi dau seama ca nu am murit deci sunt mai puternica si ghici ce? O sa fiu mai mult decat eram inainte. Azi m-am hotarat, de maine o sa-mi indeplinesc toate visele. Singura. Nu am nevoie de cineva care sa o faca pentru mine, pot sa o fac eu. O sa incep prin a lua lectii de pian.

    Apreciat de 2 persoane

  19. Pingback: Poveste de Iarnă – Câștigător concurs „Anul în care te-am întâlnit” | Navigand printre Suflete

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s