Fragmente/Citate din „Regii timpului” – Laura Nureldin

Așa cum v-am povestit în recenzia pe care o găsiți aici, am adorat acest roman așa că nu puteam rata oportunitatea de a crea o postare specială măcar cu o parte din nenumăratele citate pe care mi le-am însemnat de-a lungul lecturii romanului.

IMG_20151010_073554

Hmmm… lemn de santal… mentă… mosc… portocală… O s-o iau ca pe un voucher cadou la SPA. Mara chicoti ușor și intră în baia care îi fusese pregătită.”

„În timp ce ieșea, Akhan zâmbi, mai mult către sine: Și dacă pacostea pe care am cărat-o azi pe șaua calului meu e viitoarea regină a Persiei?

„Un miros straniu îl smulse din îngândurare și îl făcu să ridice capul, adulmecând aerul. Mirosea a fum, dar într-un fel pe care nu îl mai simțise vreodată. Dulcea și puțin înțepător. Luându-se după sursa aromei, Regele văzu o siluetă îmbrăcată în albastru, așezată pe o bancă de piatră. Era o femeie tânără care sufla fumul pe gură. Nedumerit, se ascunse în spatele unui tufiș mare și începu s-o observe. Femeia își punea un bețigaș mic și alb între buze, apoi scotea acel fum. Ce fel de vrăjitorie e asta? se întrebă Regele.”

„- Ziua bună, spuse el ferm.
Mora tresări, scăpă pe jos țigarea și călcă repede pe ea, s-o stingă.
Iisuse, e ca la liceu aici. O țigară nu pot fuma liniștită fără să vină careva peste mine!
– Ziua bună, răspunse ea bărbatului chipeș care tocmai apăruse.
– Ce făceai?
Nu-i pot spune că fumam o țigară. Nici măcar nu cred că există cuvântul în limba lui.
– Foloseam un amestec de ierburi ca să-mi liniștesc nervii, răspunse ea. Dacă un om inhalează fumul care rezultă din arderea lor, acel om începe îndată să se calmeze, explică ea.
– Înțeleg, spuse regele sub acoperire, cântărind-o cu o privire gânditoare. De ce aveai nevoie să-ți liniștești nervii? Ți s-a întâmplat ceva?
Nici nu-ți imaginezi!
– Ca să spun drept, mi s-au întâmplat multe. De pildă, am fost luată din stradă și adusă aici ca să vedem dacă Regele mă va plăcea îndeajuns de mult încât să se căsătorească cu mine. Nu că asta s-ar putea ăntâmpla vreodată
– Înțeleg… Ai vrea ca el să facă asta?
– Nici nu-l cunosc. Istoricii – adică scribii – spun că e frumos și puternic. Dar, pe de altă parte, ce altceva pot să scrie atâta timp cât sunt plătiți din Visteria Regală?
Regeli chicoti.
– Chiar crezi că exagerează?
– Cum spuneam, eu nu-l cunosc. Tu?
– Da, îl cunosc pe Rege.
– Și? Cum e? Adică la ce să mă aștept atunci când îl voi întâlni?
– Tu la ce crezi?
– Sincer? La un bărbat pompos, plin de sine, care face crize de nervi și terorizează servitorii și pe curteni. Poate că este, într-adevăr, frumos, dar asta nu ar face decât să înrăutățească lucrurile.
– Să le înrăutățească? Dar de ce?
Lui Xerxes îi râdeau ochii.
– Simplu: ia ce am spus mai devreme și înmulțește cu zece.
De-acum, regele râdea în hohote.
Mora îl privi întrebător.
– Am spus eu ceva nepotrivit?
– Este cea mai rea descriere pe care mi-a făcut-o cineva vreodată, spuse Regele când, în fine, reuși să vorbească.
– Ție? Dar cine vorbea despre ti… O. Dumnezeul. Meu.”

„- Orașul din care vin este, cu adevărat, măreț. Cu clădiri mari, înalte, frumoase, și cu oameni minunați și talentați.
Așa își începu Mora povestirea.
Acum știu cum trebuie să se fi simțit biata Șeherezada.

„- Cu ce se ocupă familia ta? întrebă Xerxes.
Pfff, ce întrebare ușoară, gândi Mora. Familia ei era una de profesori, jurnaliști și arhitecți.
– Sunt cărturari și artiști, răspunse.”

Tocmai am reușit să fac varză istoria antică.

„- Trebuia să-l întâlnesc Errol Flynn, nu să fiu răpită de un idiot și dusă într-un harem din Persia Antică!
– Persia Antică? Acolo ai plecat?
– Acolo m-ai trimit tu, tâmpitule!
– Și cine e ăsta?
– A, e regele Xerxes.
Mora spusese asta cu o voce extrem de liniștită – „Jimmy, ea e mătușa Edna.”
Alex nu se putea mișca, nu putea vorbi sau respira. Ochii îi rămăseseră pironiți pe bărbatul care stătea în fața lui.”

„- Ce muzică îți pl… A, de fapt, lasă.
Alese un CD un Frank Sinatra și apăsă pe Play. Imediat, sunetul catifelat al melodiei umplu casa.
– Ai cântăreți aici? Unde sunt? întrebă regele persan, uitându-se în jur.
– Sunt închiși în cutiuța de acolo, răspunse Mora, râzând.
– Deci e adevărat, chiar ești vrăjitoare!”

„- E OK. Oamenii chiar dansează pe asta, să știi.
– Pe asta?
Xerxes era complet șocat.
– Sigur. Vrei să încerci? Pot să te învăț.
– Cum adică să mă înveți? Acolo de unde vin eu, doar femeile dansează. Bărbații le privesc și atât.
– Of, bietul de tine… Nu știi ce pierzi.”

„Dumneazeule… Cine ar fi crezut că e atââââât de greu să explici de ce iese apa din perete, că e în regulă să faci pipi într-o urnă de ceramică și că deodorantul nu e otrăvitor?! Dacă Alex nu găsește o cale să repare chestia asta, m-am scos: o să fiu dădaca unei belele. Una regală.”

„- Ascultă, nu mă înțelege greșit. Ești un tip extraordinar, arăți superb, ai bani și o casă frumoasă, dar relația asta nu va merge. Nu e vina ta, ci a mea. Adică nu poți să-mi ceri să mă mărit cu tine și să rămân blocată pentru totdeauna într-un loc și o epocă în care nu mă potrivesc. (…)
– (…) voi spune pur și simplu că te-am izgonit. Nu am un anumit număr de soții pe care să le pot repudia. Pot să o fac o dată pe săptămână, dacă așa îmi e pe plac. În fond, sunt Regele.”

„- Dar, totuși, căsătoria asta ar fi doar pe hârtie, nu?
– Nu știu ce înseamnă „hârtie”, dar va fi doar o căsătorie de formă, dacă asta îți dorești, spuse Xerxes, ușor dezamăgit.”

„Dacă mi-ar fi spus cineva că un rege superb mă va cere de nevastă, iar eu aproape că voi spune nu, aș fi zis că e nebun. Pe de altă parte nu tu inel, nu tu îngenucheat frumos și, peste toate astea, promisiunea de a fi repudiată – halal cerere în căsătorie!”

„- Ne căsătorim!
Falca lui Alex alunecă ușor în jos și rămase așa, atârnând moale.
– Pardon?
– Ei, nu mai fi așa de surprins. Trebuia să mă așez și eu la casa mea cândva, nu? Știi bine cât m-a bătut mama la cap să-mi găsesc un soț. De ce n-ar putea fi un rege? Xerxes, aici de față, m-a cerut. E adevărat, e cam temperamental și alună nevestele ca pe țânțari, dar na… Nu te bucuri pentru mine?”

„- (…) Oricum, aș fi măritată doar o oră pe zi, nu? (…) E mariajul perfect, dacă mă întrebi pe mine.”

„- Ce înseamnă „pârnaie”?
– Seamănă cu temnițele voastre, dar umblă vorba că mâncarea e cu mult mai proastă.”

„Doar că ea nu e rezonabilă, așa cum sunt alte femei. Pnetru ea „rezonabil” înseamnă să se bage în discuțiile bărbaților, să bea, ba chiar să-mi poruncească și mie din când în când.”

„- Așadar, tu nu ai fost căsătorită, dar ai fost cu un bărbat?
– Faci mișto de mine? Ți se pare că semăn cu o nenorocită de călugăriță?
– Ce înseamnă „călugăriță”?
– E ca o… ca o preoteasă, dar își petrece viața în celibat și rugăciuni. Nu tu bărbați, nu tu distracție, nu tu nimic.
– Înțeleg.”

„Ar fi păcat să mor decapitată sau spânzurată cu 2.500 de ani înainte să mă nasc.”

„- (…) O să ne gândim la asta mâine. E și aceea o zi.
Mvai, Miss Scarlet, ce drăguță sunteți…

„- Ce spuneți, Regina mea?!
– M-ai auzit, Memucan. Vreau să învăț să trag cu arcul și să mă lupt cu sabia.
– Dar, Regină, cu tot respectul, astea nu sunt îndeletniciri potrivite pentru o doamnă.
– Cine zice că sunt o doamnă?
(…)
– Îmi pare foarte rău, dar faptul că sunt regină nu mă transformă automat într-o doamnă, știi?!”

„- Hai, scuipă semințele, îi spuse ea.
(…)
– Adică spune-mi ce te sâcâie.”

„- S-au schimbat multe din epoca mea. Oamenii s-au schimbat. Mult.
– Oamenii se schimbă tot timpul, (…).
– Sper ca tu să n-o faci, (…).
– Sper să o fac, îi răspunse Mora.”

„- Sunteți siguri că vreți să faceți asta? îi întrebă el, ușor îngrijorat.
– Vaaaaaaiiii… ce drăguț, parcă ești mama!”

„- Îți mulțumesc, îi șopti ea la ureche.
(…)
– Pentru ce?
– Pentru că mă tratezi ca pe un egal.
(…)
– Te-am tratat așa cum meriți, îi șopti el.”

„E chiar ma distractiv să te lupți cu o femeie.”

„- Singura persoană care putea vedea în mine era mama. Când eram copil și, mai târziu, un tânăr bărbat, îmi era imposibil să o mint. Sau să-i ascund ceva. Vedea prin mine. În orice clipă, știa ce simt și ce gândesc. Mereu am crezut că e singura persoană din lumea care poate să facă asta. Până acum. Asta e înspăimântător. Aproape că mă simt ca și cum cineva ar trăi în mintea mea.”

Iar Oscarul merge la Xerxes, Rege al Tuturor Lumilor, pentru rolul principal în „Cum să zdrobești vertebrele lui Admantha”, gândi Mora, în vreme ce se străduia să nu izbucnească în râs.”

„- (…) Vrei să-l transform pe nemernic în șoarece sau ceva? Îmi pare rău, dar nu pot să fac asta. Aș putea, totuși, să-i dau un șut magic în boașele princiare dacă mă mai calcă mult pe nervi!”

„- Ai iubit vreodată o femeie, Xerxes? Nu s-o dorești, nu s-o vrei. S-o iubești. Să ai sentimentul ăla aparte atunci cînd o privești pe ea. Ca și cum te-ai scufunda în ea și ar fi singurul pai de care te poți agăța ca să faci diferența între viață și moarte. Ca și cum ea ar fi cea care te poate izbăvi sau pierde. Ca și cum nu a existat nimic înainte de ea, iar ce ar putea veni după dispariția ei te înspăimântă.

Cred că asta simt acum, gândi el.”

„- Pentru că am căutat pe Goog… ăăă… am căutat și am descoperit că, uneori, (…)”

„Poate că le e teamă de mine acum. Dar nu e nicio problemă, nu vreau să fiu Miss Popularitate în Persia. Vreau doar să sperii de moarte pe orice om ar încerca să-l omoare pe Xerxes. Și, din ce văd, s-ar zice că fac o treabă a dracului de bună.”

„- Am crezut că o să te pierd, șopti el, răgușit.
– Și eu am crezut că o să mor. N-ar fi fost nașpa?”

„Un bărbat care imploră poate fi o imagine sexy, dar nu când se adaugă lacrimi, muci și un caracter infect.”

Dacă ar cunoaște praful de pușcă, probabil că ar spune despre mine că am fitilul scurt, gândea Mora.”

„- (…) Ești un amestec neobișnuit. Sensibilitatea unei femei, pofta de joacă a unui copil, dârzenia unui bărbat și loialitatea unui soldat.
– … și mușcătura unei scorpii, aș adăuga eu, chicoti Mora.”

„Mai târziu, Mora a văzut fotografia ciudatului artefact într-un articol de pe Internet și a aflat, în sfârșit, unde își pierduse bricheta ei Zippo preferată.”

SFÂRȘIT. SAU NU?…

EmM

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Quotes' Corner și etichetat , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

3 răspunsuri la Fragmente/Citate din „Regii timpului” – Laura Nureldin

  1. Pingback: Recenzie: „Regii timpului” – Laura Nureldin | Navigand printre Suflete

  2. Pingback: In my Mailbox – Decembrie 2015 | Navigand printre Suflete

  3. Pingback: Recensământ de Decembrie 2015 | Navigand printre Suflete

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s