Recenzie: „Regăsire” – Raluca Butnariu

Bună seara, lume dragă! M-am întors la mine-n colț cu încă o recenzie, de data aceasta un autor de pe plaiurile mioritice! O scriitoare deosebită, cu câteva romane bune la activ, cunoscută în blogosfera de literatură, dar culmea… nepublicată încă! Eh, lucrul acesta este pe cale de a se schimba! Vă întrebați de ce?! Aflați veștile bune la sfârșitul acestei postări!

Eu am aflat despre Raluca de pe un grup de facebook… toată lumea îi lăuda romanele, iar eu nu le citisem 😀 am avut mereu prea multe lecturi pe listă… o amânam tot timpul… dar o dată cu promisiunea de publicare făcută de o nouă editură de pe piața românească, am zis, de ce nu?! Trebuie s-o citesc 😀

Așa că am început fix cu romanul „Regăsire” pentru a fi în temă!

regasire

Descriere roman: „Iubirea nu uită niciodată. Indiferent câți ani au trecut. Indiferent cu cine ai fost sau ce ai făcut. Iubirea adevărată rămâne acolo, în inimă și suflet. Nicolle este guvernantă la Wilton House și are grijă de 3 copii răsfățați și răi pe care îi educă și îi transformă în adevărate diamante. Apariția lui Jonathan Stamford la conac îi va provoca răni interioare. El este bărbatul care în urmă cu 7 ani de zile a gonit-o și și-a bătut joc de ea. Ea însă nu poate uita îmbrățișările lui. Săruturile pasionale. Îl iubește și îl urăște în același timp. Iar ceea ce o frământă cel mai tare este secretul pe care îl ascunde de el.

Cum poți uita trecutul și mai ales să începi de la început, atâta timp cât el stăruie în mintea ta?”

ME me me: N-am mai citit de ceva vreme un historical romance, o poveste cu duci, contese și marchizi. Chiar mi-era dor! Și-mi pare bine că a fost romanul Ralucăi Butnariu cel pe care am pus mâna pentru că este un roman nemaipomenit.

De-ar fi fost înscris pe Goodreads, 5 steluțe i-aș fi dăruit!

Ați citit sinopsis-ul de mai sus, presupun… dacă aș dezvălui mai multe, ar fi păcat pentru că e un roman pe care trebuie să-l citești pentru a-i trăi acțiunea cu adevărat, pentru a înțelege puterea nemărginită a iubirii și a iertării.

„Regăsire” este un roman plin de suspans, intrigă și romantism! Este un roman alert, ce te atrage într-o vâltoare de emoții.

Mi-a plăcut extrem de mult perspectiva din care este scris… nu este vorba doar de Nicolle – personajul principal feminin sau de marchizul de Stamford, ci ici – colo, vom avea și alte personaje care ne povestesc acțiunea – de exemplu, Sarah Wiltmot – logodnica marchizului, Royce Compton – fratele mai mic al ducelui ai cărui copii Nicolle este guvernantă, precum și alte pov-uri.

Citisem pe undeva, zău că nu-mi amintesc! că nu-i plăcuse personajul principal feminin, Nicolle, că este prea mândră și încăpățânată. Pe cuvânt că fix asta mi-a plăcut mie! Raluca Butnariu a reușit să creioneze un personaj extraordinar. M-am regăsit în ea – dacă aș fi fost pusă în situația ei, mi-ar place să cred că aș face aceleași lucruri în același mod… ba poate l-aș mai fi „chinuit” încă un pic pe marchiz. 😀 Indiferent de situațiile disperate sau terifiante în care a fost aruncată, Nicky și-a păstrat capul pe umeri, mândria și iubirea față de familie și mai ales, față de fiul său. Indiferent de titlul pe care îl avea, în momentul în care s-a văzut nevoită să muncească, a făcut-o pentru a încerca să le asigure celor dragi un trai decent, chiar dacă pentru asta a fost nevoită să facă sacrificii.

Când a fost aruncată în stradă de către persoana iubită, fără să i se ofere șansa de a explica, s-a conformat societății și voinței familiei și s-a căsătorit. A suferit ani de zile într-o căsnicie cu un bărbat depravat și nemilos, dar a fost tot timpul cu capul sus. Când acesta a murit și i-a lăsat în urmă o mulțime de datorii, a încercat pe toate căile posibile să facă rost de bani, a vândut tot mobilierul și operele de artă, ba chiar s-a și angajat ca guvernatoare, fiind nevoită astfel să-și lase fiul în grija surorilor și mamei sale.

„Aveai dreptul? Rosti Nicolle încet, privindu-l sălbatic. Aveai dreptul? Nemernicul dracului, ți-ai pierdut acest drept cu mult timp în urmă, într-o noapte ploioasă de septembrie, când am venit la tine și te-am rugat să mă ajuți…! Eram speriată, singură și însărcinată! Te-am implorat să mă ajuți. Și tu, ce-ai făcut?! M-ai aruncat în stradă ca pe un câine…”

Iar după ani, pusă din noua față în față cu prima sa mare iubire, deși nutrind încă sentimente puternice pentru acesta, nu se înjosește acceptând să-i fie amantă întreținută, ba chiar renunță și la cea mai de preț ultimă bijuterie pe care o mai avea (atunci când este acuzată de furtul unei brățări cu pietre prețioase) și renunță și la singurul venit ce o mai ajuta să țină în frâu ratele de la bancă.

Totul pentru că ea nu va fi niciodată călcată în picioare de către nimeni. Pentru că în ciuda a tot ce a fost nevoită să îndure, și-a păstrat demnitatea și iubirea în suflet, chiar și față de cei ce n-o meritau.

„Am avut încredere în tine! Te-am iubit și.. și te-am așteptat! Mi-au spus că ai murit, sfârși ea într-o șoaptă chinuită…”

Dar oare marchizul chiar n-a meritat iubirea ei?! Ei bine, ba da, dar soarta și… o persoană anume, i-a vrut despărțiți. Dar oare atunci când e dragoste adevărată, poți sta deoparte?! Poți ierta și uita ultimii 7 ani din viață doar pentru o nouă șansă la dragoste?!

„Privirea lui întunecată era ațintită asupra lui Andrew, iar ceea ce văzu în ea îi întoarse stomacul pe dos: surpriză, șoc, stupoare, într-o succesiune de emoții puternice, inconfundabile, care se transformară în ceva periculos și amenințător.”

Jonathan Stamford… :swoon:

Las deoparte modalitatea în care a fost descris marchizul în prima parte a romanului. Căzut în capcana destinului, s-a înrăit, a urât și a devenit nemilos, dar… în momentul în care descoperă adevărul, știe să se umilească, să uite tot ceea ce presupune titlul și averea sa și să cadă la picioarele iubitei sale. Face tot ceea ce știe și ce-i stă în putință pentru a obține iertarea, pentru a obține o nouă șansă la viață și la dragoste.

„Și apoi făcu un gest care o lăsă fără replică: îi luă tivul prăfuit al rochiei și îl sărută prelung și apăsat, cu ochii ațintiți asupra ei. Nicolle îl prăvi perplexă, cu inima bătându-i nebunește în piept. Expresia de pe chipul lui era una liniștită, dar în ochii aceia întunecați văzu mocnind un amestec de chin și jinduire care o înfioră.”

Scenele deznădejdii acestuia sunt unele dintre cele mai puternice din întregul roman. Remușcările, neliniștea, dorința de fericire, de ridicare din abisul întunecat în care fusese în ultimii ani în care crezuse că-și pierduse adevărata iubire pentru totdeauna… Credea că acum trebuie să se mulțumească cu o femeie cu titlu, liniștită, educată și iubitoare… Mi-a plăcut comportamentul lui față de Sarah… deși avea și o amantă pe lângă :D… Era galant și tandru, chiar dacă nu o iubea… Fusese rănit în dragoste și totuși, mai avea putere în el să se comporte frumos cu o altă femeie…

Mi-a plăcut tare mult stilul Ralucăi Butnariu. Deși nu mă dau în vânt după descrieri, acestea au fost frumos creionate. Personajele au fost foarte bine caracterizate și te atrag în acțiune, parcă ești acolo, cu ele și trăiești în același timp aceleași sentimente.

Pot să recunosc că am vărsat și ceva lacrimi pe ici, pe colo?! 😀

Dacă sunteți fane ale genului historical romance, dar nu numai, vi-l recomand cu dragă inimă!

Promovăm România! Promovăm scriitorii români!

Romanul va fi publicat luna aceasta la Editura Celestium!

EmM

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Recenzii și etichetat , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

8 răspunsuri la Recenzie: „Regăsire” – Raluca Butnariu

  1. Ema zice:

    Imi place ideea cartii. Nu m-ar fi atras doar dupa titlu, insa pare faina.

    Apreciat de 2 persoane

  2. Pingback: Recensământ de Decembrie 2015 | Navigand printre Suflete

  3. Geo zice:

    Si la mine vine in curand recenzia! Cartea a fost superba! Abia astept urmatoarea!

    Apreciat de 2 persoane

  4. Dana zice:

    Pare interesanta, citind recenzia, ma gandesc sa mi-o cumpar !

    Apreciat de 1 persoană

  5. Roxi zice:

    Doamne, chiar că nici eu n-am mai citit de mult timp o poveste cu ducese, conți și trebuie să recunosc că mi-a plăcut la nebunie, încă de la primele pagini. Singurul lucru care nu mi-a plăcut e că a fost lăsată puțin în aer relația cu Royce. Dar mna, n-a fost neapărat un lucru care m-a deranjat.
    Felicitări pentru minunata recenzie! Dacă vrei să te uiți puțin și peste a mea, o găsești aici: http://thoughts-about-books.blogspot.ro/2016/01/regasire-raluca-butnariu.html

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s