Aleea Sufletelor Pierdute

shattered heart

Mi-am rupt bucăți din suflet și le-am lăsat să cadă cătinel pe… Aleea Sufletelor Pierdute.

Am pierdut iubirea în acea zi perfidă de Noiembrie. A nins atunci. Parcă ceru-și bătea joc de durerea mea: dorea înfrumusețarea peisajului, țurțuri luminoși și fulgi aiuriți.

Nu i-a spus nimeni cerului că gheața nu unește cioburile?! Doar strânge totul la adăpostul ei ca la prima rază de soare, acestea să revină la starea inițială… un pic mai năruite, un pic mai murdare, un pic mai urâte…

Mi-ai spus să nu-mi mai sparg sufletul în zdramițe de fiecare dată când pierd un zâmbet… Mi-ai spus că nici cea mai frumoasă căldură nu merită picăturile mele… Mi-ai spus că n-am ce căuta pe această alee…

Dar eu n-am ascultat niciodată… și rup… și rup…

Am rupt bucățica de când mi-ai întâlnit privirea pentru prima dată și mi-ai zâmbit fericit…

Am rupt din mine și primul sărut de “Noapte bună”…

Am rupt bucățica aceea când mi-ai spus “Te iubesc” întâia oară…

Am rupt, am rupt, am rupt…

Bucățele, picături, zdramițe… Mi-e sufletul – cioburi… Multe, mici și mari, inegale, colorate sau chiar alb-negre… Le-am strâns c-un zâmbet amar în pumni… până le-am stropit cu roșu… în amintirea unui trandafir pătat…

bleeding white rose

Am luat și acele petale uscate, un inel pierdut într-un sertat… Am adăugat și scrisoarea aceea făcută fărâme…

Și le-am abandonat pe toate… pe Aleea Sufletelor Pierdute…

E pustiu aici… picior de om nu e… Probabil sunt singura ce s-a pierdut în Noiembrie… Dar gemete răsună dintre castani, salcâmul își clatină plângând ramurile golașe, iar teiul își amestecă frunzele cu fulgii căzuți… Doar în gutui se mai zărește o speranță galbenă… cineva s-o chinui să adune rămășițele unui alt suflet abandonat aici.

Galbenul nu e culoarea mea.

Mie-mi place albul gheții… Ador răceala vântului… Zborul și nebunia…

Am trecut repede prin alee… Unul, doi, …, nouă, … 321 de pași… Mă opresc și întorc capul…

– Le-am împrăștiat bine, îmi zic încet. Nimeni să nu le mai găsească e veci! Îmi place așa… ruptă în bucăți…


EmM

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Ganduri la ceas de seara și etichetat , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

7 răspunsuri la Aleea Sufletelor Pierdute

  1. Dana zice:

    Frumos… si trist !

    Apreciat de 2 persoane

  2. Imi place Aleea Sufletelor Pierdute asa cum ai construit-o!

    Apreciat de 1 persoană

  3. Frumos, aștept continuarea :*

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s