Recenzie: „Ascultă-ți inima”- Sarah Dessen

Asculta-ti-inima-de-Sarah-Dessen

Bine v-am regăsit, suflete frumoase!! N-am mai postat de ceva timp o recenzie, în schimb am citit extrem de mult 😀 O nouă apariție în „curtea școlii” de pe tărâmurile epice, m-a determinat să-mi iau iar condeiul în mână să vă mai spun câte una, câte alta…

„Ascultă-ți inima”, romanul scriitoarei de dincolo de Atlantic, Sarah Dessen, este un roman cu și despre adolescenți și greutățile prin care trec aceștia zi de zi, la școală, la integrarea în cercurile de prieteni, dar și despre modalitățile de manifestare exterioară și despre cum să nu mai strângi în tine toate nemulțumirile și lucrurile negative, adoptând tot timpul fațada de „E bine. Sunt bine.”

Descrierea oficială:

„Eu sunt Annabel.
Fata care are totul.
Frumuseţe, încredere şi o viaţă socială de invidiat.
M-am născut sub o stea norocoasă. Nu-i aşa?
„Cea mai bună prietenă” mă împroaşcă cu noroi.
Familia mea se destramă încetul cu încetul.
Iar vara, ce nu pare să se mai sfârşească, este scăldată în tăcere chinuitoare, secrete şi singurătate.

Am cunoscut însă un băiat care nu mă lasă să mă ascund în cochilia mea.
Un tip obsedat de muzică.
Hotărât să-mi deschidă urechile şi să mă înveţe să ascult.
Hotărât să-mi dăruiască zâmbetul pe buze.
Dar poate el oare să mă ajute să uit ce s-a întâmplat în noaptea în care viaţa mea s-a schimbat pentru totdeauna?”

„NU CRITICA ȘI NICI NU JUDECA! ASCULTĂ DOAR!”

Annabel Greene este o fată care are totul. Cel puţin, asta este imaginea promovată de spoturile publicitare în care joacă rolul principal. Dar viaţa lui Annabel nu e nici pe departe perfectă. Prietenia ei cu Sophie a avut parte de un sfârşit amar, iar tulburarea alimentară de care suferă sora ei mai mare atârnă ca o povară cumplită pe umerii întregii familii. Izolată şi ostracizată la şcoală şi acasă, Annabel se refugiază într-o resemnare tăcută. Acesta este momentul în care în cale i se iveşte Owen – un băiat hotărât să spună întotdeauna adevărul. Şi cu ajutorul său, Annabel învaţă să-şi asculte propriul glas lăuntric şi să-şi pună cu mult curaj sufletul pe tavă.

Declarat de către ALA (American Library Association) cel mai bun roman pentru adolescenți și tineri

„Dessen împleteşte cu măestrie ingredientele spirituale și emoţionale ale unei poveşti fascinante care vă va ţine cu sufletul la gură.” – VOYA

justlisten

Părerea mea:
Recunosc că mă cam feresc de aceste romane pentru adolescenți. Am trecut de ceva vreme de acea vârstă și deși extrem de bune pentru aceștia, am considerat că nu-mi vor fi chiar pe plac sau că gândirea deja matură (sau cât de cât, cel puțin :D) pe care o am, mă vor împiedica să judec foarte bine conținutul unui asemenea roman. M-am înșelat, însă.

„Ascultă-ți inima” este un roman cu și despre adolescenți, dar în primul rând este o lecție de viață, este o poveste care te învață să vorbești, să ai curaj să spui lucrurilor pe nume și să nu ascunzi cine ești de fapt și ceea ce ți se întâmplă, de teama că vei fi privită altfel, că oamenii se vor îndepărta de tine sau că părinții nu vor suporta să afle adevărul.

M-am crezut matură până să citesc această poveste și că nu voi avea nimic de învățat în urma ei, dar m-am înșelat. Chiar dacă adolescentă nu mai sunt, încă am tendința de a menaja sentimentele celorlalți, într-o mai mică sau mai mare măsură atunci când sunt întrebată chiar și un simplu „Cum a fost ziua de azi?!”. Nu știu dacă aș fi fost altfel dacă aș fi citit acest roman la vremea adolescenței atunci când a început să mi se contureze acest comportament și nu cred că aș putea să mai schimb acum un obicei de peste un deceniu. Cu mult autocontrol poate aș reuși să nu mai fiu o mincinoasă, așa cum ar fi spus Owen.

Mi-a plăcut romanul, deși trebuie să recunosc că ideea că Annabel a început să se schimbe în urma unei relații cu un băiat, respectiv cu ajutorul acestuia, nu îmi este tocmai pe plac. Însă, o voi lua doar ca un aspect general și nu unul particular, iar pe Owen îl putem înlocui cu oricine, chiar un prieten bun sau unul dintre părinți pentru că a induce adolescentelor că totul va fi mai bine atunci când ai lângă tine un iubit, nu stă chiar bine cu mine.

Așa cum ați citit poate în rezumatul de mai sus, Annabel este fata care are totul sau cel puțin, așa crezi dacă te-ai lua după reclama ce rula pe toate televiziunile în acea vară. Dar acesta este de departe de a fi adevărul. După o noapte fatidică la un party, își pierde așa-zisa prietenă cea mai bună, Sophie (credeți-mă, totally bitch-nutcase here) și se închide în sine din ce în ce mai rău. Căpătând o reputație proastă în fața întregii școli, face cu greu față zilelor, singură tot timpul și ferindu-și familia de aceste supărări „nesemnificative”.

Dar nici situația familiei nu este strălucită, iar ei, fiind cea mai mică dintre trei surori – Kirsten și Whitney, i-a intrat în cap că măcar ea trebuie să ducă stindardul modelling-ului mai departe și să facă tot posibilul de a păstra aparențele și de a nu le îngreuna și mai rău viața, mai ales pe cea a mamei sale. Kirsten renunță la modelling după ce pleacă la New York și realizează că nu o mai atrage chiar atât de mult și se înscrie la cursuri la colegiu, găsindu-și împlinirea în comunicare – reușind astfel să-și tempereze astfel și „plăcerea” de a vorbi continuu, fără a asculta pe cei din jur. Whitney o urmează doi ani mai târziu, continuându-și cariera și astfel căzând pradă stresului și așteptărilor suprarealistice din acea lume, în cele din urmă ajungând să sufere de o tulburare de alimentație. Pe Annabel, pică astfel „povara” de a continua cariera ce-i fusese aleasă încă dinainte de a putea merge doar de teama de a nu o supăra pe mama sa și de a nu-i lua lucrul, care credea ea, o ținea încă în picioare după depresia avută în urma morții bunicii.

Pe lângă povestea Annabelei, asistăm de-a lungul romanului și la procesul de vindecare din cadrul familiei și nu doar al lui Whitney. Surorile reușesc să stabilească între ele o legătură strânsă, iar părinților în sfârșit le pot spune ceea ce simt și gândesc fără a se gândi să le menajeze sentimentele. În definitiv, acesta este jobul părinților, nu?! Să fie acolo și să te încurajeze să faci ceea ce-ți dorești, să te asculte și să te susțină, indiferent cât de greu le-ar fi pentru că nu reprezintă ceea ce ei,poate, și-ar fi dorit pentru tine.

Am precizat mai sus de Owen. Ei bine, Owen este băiatul acela o idee mai fioros decât restul, despre care se zvonise multe lucruri, dar care este retras, tăcut și tot timpul cu căștile în urechi, ascultând muzică. Owen și Annabel sunt „aruncați” împreună datorită izolării acestora, fie că aceasta a fost auto-izolare (Owen) sau impusă de către ceilalți (Annabel). Owen este băiatul care spune întotdeauna lucrurilor pe nume, indiferent dacă ceea ce spune te poate deranja sau răni – un obicei căpătat în urma lecțiilor de management al furiei pe care fusese nevoit să le urmeze. În definitiv, dacă tu ai întrebat înseamnă că vrei o opinie sinceră și că n-ai de ce să fii supărat că răspunsul pe care îl primești nu e cel pe care îl doreai, nu?! Mi-a plăcut mult cum a fost construit acest personaj, mi-aș dori să fie mai multe persoane în ziua de azi care să se folosească de aceeași filosofie. Iar în timp ce ador romanele cu music freaks (pentru că eu însămi sunt unul dintre ei), Owen întrece orice limită privind genurile de muzică pe care le ascultă, dar recunosc că am search-uit deja unele melodii care apar de-a lungul romanului :D.

Un roman despre cum să vorbești pentru a (ți) se face dreptate, despre diferențele dintre adolescenți și despre modalitățile diferite la care aceștia recurg pentru a face față provocărilor din viața de zi cu zi, despre cum să înveți să te asculți pe tine însăți pentru ca, mai apoi, să te faci ascultată de toți ceilalți.

Un roman perfect pe care îl poți citi chiar astăzi, indiferent ce vârstă ai sau pe care îl poți recomanda adolescentei din familia ta. Îți garantez că o va pune pe gânduri zile bune și va învăța lucruri importante.

Un roman perfect pentru 13+!

EmM

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Recenzii și etichetat , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Recenzie: „Ascultă-ți inima”- Sarah Dessen

  1. Pingback: Recensământ de Noiembrie 2015 | navigand printre suflete

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s