Random Love Story #3 (Lorena)

tumblr_lq0uiai9zw1qb13bqo1_500_large

#1 Mara
#2 Vlad

LORENA

“Take me down to the Paradise City where the grass…”

Offf…!!! Urăsc atunci când mă trezește telefonul din somn… Și cât o fi ceasul de n-a sunat alarma până acum?! Răspund fără să mă uit la id-ul apelantului… e o treabă mult prea grea să deschid ochii…

– Aloo…?!

– Lore?! Ești trează?! Vai, ce bine!!

Oh, Doamne, Ariela, jur că e un titirez plin de energie!! Ce-o vrea la ora asta?!

– Lore, ești acolo?!

– Da, Ari, zi… lasă tonul mai ușor, însă… M-ai trezit…

– Oh, scuze! Am crezut că ești deja în picioare… E 9, să știi…

– Da, iubito, dar ai uitat că e duminică azi?! A fost și ultimul weekend din lună…

– Da, scuze, scuze! Cu toată povestea de aseară, nu mai m-am gândit! Dar cu atât mai bine! N-am putut să dorm absolut deloc! M-am răsucit și zvârcolit și m-am gândit numai la Andrei și la Mara! N-am stare! Hai la Mara, te rog! Am nevoie de tine acolo!

Nu nu nu!! Asta nu mi se poate întâmpla tocmai mie…

– Ari, știi că te iubesc, dar nu merg; știi că unde e dramă nu e de mine! Mara e prietena ta, tu știi ce și cum să-i zici, nu e locul meu acolo!

– Lore, nu fii prostuță! Și tu ești prietena mea, ne știm de mult mai mult timp! Plus, o cunoști pe Mara, știi că e fată bună! Și azi am nevoie de sarcasmul tău! Nu știu în ce stare o să fie azi, aseară poate era încă în șoc, nu știu, dar n-a fost normală reacția ei! Eu sunt cu drăgălășitul, dar tu o să pui piciorul în prag cu câteva vorbe de duh de-ale tale! Trebuie să vii! N-ai niciun motiv să stai acasă! Nu-l ai nici pe David… Hai, te rog, te rog! O întâlnire între fete, cu un pic de dramă pe alături…!!! Teee roooggg!!

N-o să scap în veci de Ari dacă nu accept… Așa e, nu e nici David acasă… Mi-ar mai prinde bine o ieșire, mai ales după dezastrul de aseară… Cine știe când se va mai ivi o asemenea ocazie?! De mâine, totul va intra iar pe făgașul normal și voi fi din nou fata responsabilă… Dar… Vlad…?! Nu se poate… Nu… Nu vreau să-l văd! Mai ales acum…

– Ari, dar nu mai bine nu vin eu?! Între tine, Liliana și Vlad, Mara va fi pe mâine bune!

– Lili e plecată în Anglia, marți se întoarce! Și Vlad… Pff, ce să facem cu Vlad…?! Avem nevoie de girl power!

– Eh… ce să faceți cu Vlad?! Las-o pe Mara pe mâinile lui și va fi ca nouă, stai tu liniștită…

Știu că am fost ușor acidă, dar nu mă pot abține… nu atunci când e vorba de Vlad…

– Pe cuvânt dacă te înțeleg, Lore! De câte ori vreți să-ți mai repet că sunt doar prieteni buni?! N-a fost nimic între ei!

N-a fost, dar dacă situația dintre Mara și Andrei nu se va mai remedia, Vlad sigur va trece la atac… Se vede clar că o place, probabil o și iubește…

– Și eu nu înțeleg cum de toți sunteți atât de chiori!! Cred că ai fost și tu azi-noapte când Andrei i-a aruncat același lucru în față lui Vlad!! Te încăpățânezi aiurea!! Dar o să vezi tu…

– Bla bla bla! Știu de crush-ul tău micuț, Lore… poate ești un pic influențată… și vezi lucrurile distorsionate… Gândește-te că se cunosc de mici, o știe dinainte să fi fost cu Andrei… dacă ar fi fost să fie ceva, s-ar fi întâmplat deja… Andrei era nervos aseară că na… Vlad nu l-a susținut și a apărat-o pe Mara. Plus bătaia… era și băut… a aruncat și el niște vorbe aiurea!

Ugh!!! Urăsc vocea Arielei când încearcă să fie împăciuitoare, când crede că lumea întreagă e sinceră și că nimeni nu ascunde nimic nimănui… că purceluși roz zboară de Paște. Și marmota învelea ciocolata în staniol…

– D’abia aștept să-ți spun: ”Ți-am zis eu!”. D’abia aștept.

– Ok, ok… om vedea… Hai vii?! Pretty please?! Trec să te iau sau ne vedem la Mara?!

– Viiinn… Măcar pentru prăjiturile alea promise de Mara. Trimite-mi adresa că am uitat strada exactă. Știu că e în Colentina, dar parcă era pe-o străduță…

– Da da, la intersecție la Mc, faci dreapta când vii dinspre Obor. Hai că-ți trimit un sms. Ne vedem într-o oră! Pup!

În ce m-am băgat, Doamne?!

Mă cunoaște Ari prea bine. Nu-mi plac oamenii care suferă din dragoste. De fapt, nu la oameni mă refer, ci la dragoste și suferință. Detest drama. Detest relațiile și minciunelele alea frumoase cu “te voi iubi pentru toată viața”, “voi fi alături de tine pentru întotdeauna” și alte asemenea aberații. Cum aș putea crede în așa ceva atunci când am viața pe care o am?! Nimeni nu te va iubi pentru totdeauna, nici măcar părinții – cel puțin pe mine m-au lăsat ca pe un sac de povară mult prea greu a doua zi după ce m-am născut. Am crescut fără dragoste timp de 18 ani într-un loc murdar, în care de multe ori mâncam bătaie în loc de mâncarea propriu-zisă, fără atenție sau cuvinte frumoase, fără zâmbete, cântece sau jocuri… doar cu poveștile pe care le inventam să-mi țină noaptea de urât.

La 15 ani, am cunoscut-o pe Ari și m-am îndrăgostit pe loc de căldura pe care o emana în jurul ei, de frumusețea și de zâmbetul prietenos. De atunci, viața mea a început să se schimbe în bine ușor – ușor. Doi ani mai târziu am crezut că m-am îndrăgostit, iar un an împreună cu Mario a fost ca un vis devenit în sfârșit realitate. Primisem și eu prințul ce avea să se bată cu toți dragonii mei. Dar un an și o greșeală mai târziu s-a dovedit a fi fost cel mai urât și în același timp, cel mai extraordinar lucru care mi s-a întâmplat vreodată. Mario a plecat, dar mi-a lăsat un cadou nemaipomenit în urmă. De-aș putea întoarce timpul astăzi, n-aș face-o: mi-aș pierde rațiunea de a trăi.

Încrederea în iubire, însă, am pierdut-o atunci. Încă o dată. Și de data asta, definitiv. Cu o inimă spartă în mii de ciobulețe, a trebuit să mă adun, să mă ridic și să învăț să lupt. Am fost și voi fi întotdeauna singură. Poate o am azi pe Ari alături și poate mai sunt una-două persoane pe care mă pot baza în funcție de circumstanțe… dar sunt singură! Și știu că așa voi fi pentru toată viața! Pentru că nu există iubirea aia de care vorbește toată lumea. Fluturii în stomac sunt doar temporari. Iar oglinda îți va spune azi, mâine și poate și săptămâna viitoare că ești cea mai frumoasă din țară și că prințul te adoră, dar peste o lună și ea te va trăda.

Am 22 de ani acum. Mai am un pic și termin facultatea, am un job stabil ce mă ajută să-mi plătesc facturile și chiria, să pun mâncare pe masă și să ne mai răsfățăm din când în când. Sunt bine. Azi sunt bine. Mâine cine știe…?!

Și da, am un crush micuț, dar ce sens are când știu că e stupid?! Serios nu mă voi mai implica cu nimeni, aventuri pasagere cam greu cu ele… și ce să mai zic de crush-ul meu care are un crush pe altcineva?! De râsu’ plânsu’… Dacă aș mai fi visat cu ochii deschiși, poate aș fi suferit acum sau poate aș fi făcut ceva să-l cuceresc pe Vlad încă de când l-am cunoscut acum un an, dar știu care mi-e locul în lumea asta și sunt realistă pentru că, spre deosebire de ceilalți, urmăresc foarte mult oamenii și reacțiile lor, privirile și dincolo de cuvinte. Ochii sunt oglinda sufletului, iar un gest face cât o mie de cuvinte…

Mă îmbrac alene în timp ce meditez încă la dragostea asta ce ia mințile atâtor oameni și mă transformă adeseori într-o persoană bipolară. De multe ori, mă cert cu mine însămi și mă contrazic constant. Da, sunt cinică și spun că nu există acel The One și că iubirea e o vrăjeală de-a comercianților de luna februarie, dar uneori parcă mai păstrez o fărâmă de speranță, undeva, acolo, închisă în adâncurile sufletului meu. Însă, o îndes înapoi de fiecare dată când încearcă să iasă la suprafață. Nu e loc pentru ea în viața mea. Pentru că acum nu va mai fi doar o victimă ce va cădea pradă morții speranței, ci două și pentru acest lucru, nu mai am curajul să joc la loterie, să risc că poate voi câștiga într-o zi.

Vezi?! Am zis eu că urăsc relațiile… Uite ce fac de mai bine de o oră! Meditez la prostii. Gata! Hai să facem față dramei altor persoane și să uit iar de cea din viața mea.

Ari m-a așteptat în fața blocului și găsim ușa întredeschisă așa că nu ne mai deranjăm să sunăm la interfon. Presupun că Ari a sunat-o pe Mara înainte să venim, dar… surpriză! După chipul somnoros ce ne întâmpină la ușă, îmi dau seama că nu e așa.

– Așa devreme, fetelor?! Păi de ce n-ați dat un telefon?! N-am apucat să pregătesc nimic…

– Scuze, am zis intrând pe lângă Mara. Am crezut că a sunat Ari. Dacă vrei, ne întoarcem mai târziu…

– Eh, prostii! Am adus eu provizii! Tort de ciocolată, macaroons și eclere. Șampanie și vin alb, dar și o sticlă de tequila! E bine?!

– Wow, Ari, dar știu că nu te-ai dat în lături de la nimic! Și cum să bem dacă am venit cu mașinile?!

– Păi m-am gândit că vom faceun party în pijamale, dacă ne primește Mara! Mâine avem doar un curs, iar tu ai liber!

– Bineînțeles, bineînțeles! Chiar mi-era dor să stăm împreună! Păcat că nu e și Lili acasă…

Hmm… cam veselă domn’șoara… N-ar fi trebuit să o găsim plânsă toată până acum?! Adică, în definitiv, iubirea ei de-o viață a părăsit-o și s-a dus la alta imediat. Oare…?!

– Mara, ce se întâmplă?! Cine a…

Mda…

– A durat chiar mai puțin decât am prezis, mormăi în barbă.

Vlad, la bustul gol și doar cu o pereche de blugi pe el, iese din camera Marei. Somnoros ca naiba, cu ochii încă împăienjeniți. Părul în toate direcțiile și cele trei perechi de mușchi mândri ca la expoziție. Trebuie să recunosc – Vlad e un adevărat specimen de băiat, chiar bărbat. Înalt, cu pielea ușor măslinie, păr ce niciodată nu pare a avea o direcție anume, niște ochi ca cerul senin și, aparent, un corp ce i-ar asigura un job de model de lenjerie intimă.

– Oh, Doamne!

O aud pe Ari tresărind în dreapta mea. De șoc sau de admirație, nu știu.

– Nu e ceea ce credeți, vă rog! Nu s-a întâmplat nimic… doar am avut nevoie de un prieten aseară… A fost doar…

Mara bălmăjește, încurcându-se în cuvinte, cu fața roșie ca racul. De rușine că au fost prinși sau din cauza minciunilor pe care le spune… nu știu și nici nu mă mai interesează.

– Merg până la baie. Apropo, arunc peste umăr lui Vlad, te-ai mișcat mult mai repede decât m-am așteptat!

Mă oprește, prinzându-mă de braț, dar îl scutur și merg mai departe.

– Chiar nu s-a întâmplat nimic! îl aud și pe Vlad. Imediat ați sărit la concluzii! Doamne… Am nevoie de o pauză! Prea multe femei în prea puțini metri pătrați! Am plecat!

Cale bătută, îi urez în gând! Și uite cum… s-a dezintegrat și crush-ul meu. Când mă întorc de la baie, Vlad nu se mai simțea prin casă.

– Lore, chiar nu s-a întâmplat nimic. Mi-a explicat Mara când…
O întrerup pe Ari.

– Chiar nu vreau să aud nicio explicație, nici de la tine, nici de la ei! Am venit să petrecem, hai să petrecem! Ce contează că nu e nici măcar amiază?! Maaarrrraaa, adu, fată, paharele alea odată!

– Vin, vin!

Și așa ne petrecem următoarele ore. Alternând între dulciuri, băutură și pizza pe care am comandat-o. Vorbim despre băieți, despre câtă suferință seamănă iubirea în urma ei și toastăm pentru noi începuturi. Pe la 4 se întoarce și Vlad acasă, dar nici nu ne bagă în seamă. Pagubă-n ciuperci, îmi spun! Păcat de Mara că am văzut cum îl urmărea tristă din priviri. Tot cam pe atunci m-am oprit și din băut, chiar nu vreau să fiu mâine dimineață mahmură. N-am chef de încă o lecție de viață de la Sanda. Dar… din păcate… nici două ore mai târziu, îmi sună telefonul cu cele mai proaste vești posibile într-un moment ca ăsta!

– Lore, vino să-l iei pe David! Bunica a fost dusă de urgență la spital și trebuie să merg la ea! Mia nu e disponibilă că am sunat-o și în momentul ăsta, efectiv nu mă pot gândi la alte soluții.

– Vin, vin, imediat ajung!

Pff… și cum s-o scot la cap de data asta?! Nu pot conduce în halul ăsta și nici să am încredere că voi fi total responsabilă, nu am!

– La naiba! La naiba! La naiba!!

Știam eu că nu e o idee bună întâlnirea asta… Ce Dumnezeu fac acum?! Cum să mă descurc?! Trebuia să mă gândesc înainte să fac o astfel de prostie! Oare de ce nu m-am învățat până acum că viața mea nu-mi mai aparține doar mie?! Îmi trec mâinile prin păr iar și iar… Mă frământ și caut cu disperare o soluție!

– Lore, ce-ai pățit?! Spune, nu mă mai băga în sperieți!

– Trebuie să merg la Sanda. Bunica a avut un accident, nu știu, e la spital și Mia nu e disponibilă. Doamnee… ce să fac?!

– Ia-l pe Vlad! Sunt sigură că te va conduce el! Vlaaaaddd!!

Și-l strigă Mara înainte să mai apuc să refuz. Deși… la ora asta nu-mi permit luxul ăsta.

– Ce e?! întreabă plictisit Vlad când apare de după colț…

– Du-te și tu cu Lore! Are nevoie de un șofer și niciuna dintre noi nu poate conduce în starea asta.

– Teeee rooooogggggg! E super truper important!!!! o aud și pe Ari bolborosind…

– Sper că e cu adevărat important și nu e doar vreun capriciu de-al vostru sau nevoia de mai multă băutură!

– Nuuu… promiiiittt… Trebuie să meargă să-l ia pe Daviiiddd…

– Ari, taci, pentru Dumnezeu!

Poate că sunt beată, dar mai am un pic de logică. David și viața asta a mea sunt două lumi diferite. Doar Ari îmi cunoaște toate secretele (bine, nu chiar toate toate, țin ceva ascuns de ea) și acum s-a găsit să-și dea drumul la gură!

– David?! Cine e David?!

Răsucește rapid capul spre mine Vlad. Dacă n-aș fi fost atât de amețită și îngrijorată, poate m-aș fi amuzat un pic de reacția lui. Dar acum n-am timp pentru așa ceva!

– Hmm… ești cam tăios la vorbă, băiețel! Vii sau nu?! O să afli când ajungem la destinație dacă ești așa curios!

Sunt sigură că vor fi întrebări… și sunt sigură că lumile mele tocmai au găsit o portiță între ele. Sper să se închidă rapid pentru că nu-mi plac pătrunderile forțate. Acum, însă… ce-o fi, oi vedea… Trebuie să mă gândesc la o minciună bună și să sper că Ari își va ține gura!

EmM

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Random Love Story și etichetat , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

5 răspunsuri la Random Love Story #3 (Lorena)

  1. Denisa zice:

    De cand povestea Lore de relatia terminata cu Mario si de „cadoul” lasat… m-am gandit ca e vorba de un copilas…
    Imi place povestea din ce in ce mai mult, si se pare ca nu se va concentra doar pe Vlad si Mara…
    Superb! Bravo! Astept next-ul 🙂
    ❤❤❤

    Apreciat de 1 persoană

  2. Pingback: Random Love Story #4 (Vlad) | Navigand printre Suflete

  3. Pingback: Random Love Story #5 (Lorena, Vlad și Mara) | Navigand printre Suflete

  4. Pingback: Random Love Story #5 (Lorena, Mara și Vlad) | Navigand printre Suflete

  5. Pingback: Random Love Story #6 (Vlad) | Navigand printre Suflete

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s