Recenzie: „Anul în care te-am întâlnit” – Cecelia Ahern

ceceliaahern0

Câștigător al Irish Book Award for Most Popular Fiction, noul roman al Ceceliei Ahern te absoarbe cu totul în paginile lui, te pune serios pe gânduri și îți dăruiește o porție zdravănă de poftă de viață.

Descrieri oficiale și părerile criticilor:

„Aveam cinci ani când am aflat că o să mor”, asa își începe Jasmine povestea. Din dorința de a umple de sens fiecare clipă, înainte ca viața să ajungă inevitabil la termenul de expirare, Jasmine a lucrat ani de zile într-un ritm nebunesc, fără vreo zi de concediu medical, fără să se plângă, fără să primească avertismente. Mereu a fost însă prea obosită pentru a se ocupa de ea însăși, printre atâtea sarcini de serviciu. Acum, Jasmine are 33 de ani și a fost concediată cu șase săptămâni înainte de Crăciun. Conform contractului, primește în continuare salariul întreg și nu are dreptul de a se angaja în altă parte, ca să nu plece cu informații sensibile la concurență. Fără serviciu, este nevoită să facă față celorlalte îndatoriri ale vieții, pe parcursul acestei „vacanțe la grădină” care va dura nu mai puțin de douăsprezece luni. Mai presus de orice, trebuie să aibă grijă de sora ei, Heather, care suferă de sindromul Down și pe care a neglijat-o în ultima vreme. Abia acum deschide ochii către casa și grădina în care s-a mutat de patru ani și pe care nu a apucat să le descopere.

Deprimată, își exprimă revolta față de vecinul ei, Matt, un popular realizator de emisiuni radio, pe care îl detesta dintotdeauna, fără să fi avut ocazia de a-l cunoaște îndeaproape. Matt iubește în același timp două lucruri incompatibile: familia și alcoolul. Sub ochii lui Jasmine, viața lui se îndreaptă vertiginos spre eșec pe toate planurile. Astfel, în pragul Anului Nou se intersectează destinele a doi oameni. Amândoi se află la răscruce de drumuri. Pe măsură ce noul an își intră în drepturi, în nopțile cu lună și în zilele cu parfum de suburbie, o prietenie neașteptată se leagă între cei doi vecini.

Dar abia atunci când îl întâlnește pe Monday, un recrutor cu ochii verzi, sfredelitori, hotărât să îi ofere slujba ideală, Jasmine înțelege că viața ei o să se schimbe. Uneori, trebuie să stai pe loc pentru a face lucrurile să se miște.

„Pătrunzătoare, romantică, fascinantă.“ – Hello

„O dramă romantică în care predomină umorul.“ – Marie Claire

„Indiscutabil, una dintre cele mai bune cărți ale Ceceliei Ahern, o poveste caldă despre lucrurile pe care le putem învăța de la ceilalți dacă renunțăm la prejudecăți.”-Irish Independent

„Ahern face jocurile într-un mod inteligent și inspirat, oferindu-ne lecții de viață ce invită la reflecție.” – Sunday Express

„Emoționant, realist și excepțional scris. Cecelia Ahern este regina absolută a poveștilor despre relații… Am adorat fiecare părticică a acestui roman.” – Heat

„Mult mai mult decât o simplă poveste de dragoste” – Sunday Mirror

Părerea mea:
Ați citit descrierea oficială pe care v-am pus-o mai sus și sunt convinsă că ați citit suficiente recenzii ale acestui roman înainte să aterizați și pe amărâtul meu blog pentru a „enșpe mia” opinie așa că n-o să vă mai plictisesc cu firul întâmplărilor, cu cronologia poveștii când rezumatul vorbește de la sine. Prefer să vă împărtășesc opinia mea, sinceră ca de obicei.

Nu știu dacă v-am mai spus asta sau nu, dar sunt o mare fană a operelor Ceceliei Ahern. Atât de mare că ratasem acest volum, dar și „Cum să te îndrăgostești”. Pe prima am remediat-o cu ajutorul fetelor de la echipa Literatură pe tocuri, dar și al Editurii All cărora vreau să le mulțumesc pentru șansa dăruită așa că mai îmi rămâne să mă pun la zi doar în privința celuilalt roman.

Atât de mare fană încât romanul acesta m-a aruncat un pic din zona mea de confort și de ce nu, așteptări. Până să reușesc să-l parcurg eu cu cei patru ochișori ai mei, nu citisem absolut nicio recenzie (după ce public această postare, o să iau și eu blogurile la puricat :D) așa că totul a fost nou pentru mine – conceptul, simbolistica, învățăturile. Și sunt din plin în acest roman. Poate mai multe chiar decât în restul romanelor scriitoarei. Cei care sunt familiari cu scriitura ei, știu deja că toate poveștile ei conțin sfaturi, maxime și cugetări cu și despre viață.

„Anul în care te-am întâlnit” nu face absolut deloc excepție. Explodează de fraze ale căror semnificații te pun pe gânduri. Întregul roman este construit pe baza unei simbolistice puternice. Viața ca o grădină așa cum trece ea prin cele patru anotimpuri ale unui an.

Iarna – „Perioadă de inactivitate şi degradare.”
Primăvara – „Abilitate de a reveni la forma iniţială după o perioadă de suferinţă.”
Vara – „Perioadă de dezvoltare, de perfecţionare, de frumuseţe înaintea declinului.”
Toamna – „Perioadă de maturitate.”

Ce poți face atunci când ești dezrădăcinat din locul în care credeai că e împlinirea ta, menirea ta?! Din locul în care erai mândră că l-ai crescut atunci când tocmai erai gata să-i dai drumul să zboare?! Asemenea unui copil pe care la maturitate îi dai voie să plece în lume, să-și găsească propria cale…

„E mai bine să ne mişcăm, să ne dezrădăcinăm şi să o luăm de la zero. În felul acesta vom înflori.”

Jasmine avea idei, idei de afaceri. Le dădea naștere, le înflorea și apoi le dădea altor proprietari. Numai că Larry, ultimul ei partener de afaceri, n-a fost de acord cu ea – el ținea la afacerea lor și vroia s-o păstreze. Ca atare, s-a descotorisit de Jasmine, obligând-o să respecte și așa zisa clauză de neconcurență. Timp de un an de zile, aceasta va sta acasă, nu se va putea angaja, dar își va primi salariul ca și cum ar munci în continuare. Doar că lovitura aceasta a venit pentru Jasmine chiar în preajma sărbătorilor de iarnă când este perioada cea mai proastă pentru un om de a fi singur, fără job și fără vreo activitate. Doar observarea lumii din jur… ceea ce a dus implicit la urmărirea vecinului de peste stradă, Matt – un realizator important de emisiuni la radio și drama prin care trece el (alcoolul, probleme de la job, faptul că soția îl părăsește și ia și copiii cu ea, neînțelegerile cu fiul cel mare), dar și a celorlalți vecini – doctorul Jameson, familia Malone etc și implicit a imaginii generale a cartierului mic și a grădinilor pe care toată lumea părea că le are și le îngrijește într-o mai mică sau mare măsură.

Cred că într-o oarecare măsură mă identific cu Jasmine – cu timpul acela mort pe care îl ai atunci când totul se prăbușește în jurul tău, în care zilele trec ba mai greu, ba mai ușor, dar de fiecare dată, la sfârșitul fiecăreia dintre ele, ai un mare sentiment de nesatisfacere că n-ai făcut ceva de care să te simți mândră, cu care să te poți lăuda.

„Miracolele cresc doar acolo unde le sădeşti.”

Mi-a plăcut foarte mult cum Jasmine și-a luat grădina „în mâini” și a început ea însăși să lucreze la ea când a văzut că cei pe care îi angaja ba o amânau, ba dura prea mult să facă treaba. Nu e nimic mai îmbucurător ca atunci când vezi totul prinzând viață în jurul tău. Dalele ce acopereau spațiul verde din fața casei, pe care le pusese atunci când se mutase în cartier pentru că ea n-avea timp de-o grădină, au dispărut. A apărut un gazon, pe urmă o potecă din pietre, o fântână, flori și câte și mai câte. Și totul din mâinile ei, dar și cu ajutorul a câtorva prieteni ce-i sunt alături pe acest drum al redescoperirii de sine.

„Te-am ajutat să mă ajuţi, iar tu m-ai ajutat să te ajut. Aşa şi trebuie să stea lucrurile. Altfel toată ideea ajutorului ar fi un nonsens. Întotdeauna m-am gândit ca a primi ajutor înseamnă a pierde controlul, dar trebuie să permiţi cuiva să te ajute, trebuie să vrei să te ajute cineva. Numai aşa se poate întâmpla.”

La un moment dat, pe la sfârșitul romanul este o scenă în care stă de vorbă cu Matt. Despre grădinile lor. El se pregătea să adune mazărea împreună cu copii și să planteze roșii în locul ei, iar ea reflecta la faptul că mazărea ei s-a uscat. Consider că acest lucru poate însemna că ea mai are de lucru. La grădina ei, la viața ei. Mai sunt lucruri de sădit, de îngrijit, miracole de crescut.

Simbolistica numelor, de asemenea, m-a atras. Jasmine și Heather – numele surorilor. După fiecare naștere, tatăl mamei, bunicul lor, s-a prezentat la spital cu câte un buchet de iasomie, respectiv iarbă neagră. Bunicul lor a fost un grădinar de excepție, îi plăcea foarte mult să stea printre flori, să le îngrijească și să le vadă înflorind. Într-un fel sau altul, putem spune că fetele vor fi cele mai de preț flori ale bunicului lor, chiar dacă acesta din urmă nu va avea bucuria de a le vedea crescând. Monday – recrutorul sexy, despre care veți vedea ce rol va ocupa în viața lui Jasmine atunci când veți citi romanul, poate fi simbolul unui nou început așa cum ziua de Luni este începutul săptămânii.

Matt, deși un personaj foarte important al romanului, având în vedere că romanul este scris sub forma unui oarecare monolog cu el, are un nume comun, un nume simplu, un nume al oricărui om. Poate asta îi este simbolistica lui – faptul că Matt pot fi și eu, și tu, și oricare altă persoană. Poate și din această cauză, Jasmine nu sfârșește a rămâne cu Matt așa cum poate m-aș fi așteptat în primele pagini ale poveștii.

Jasmine se adresează nouă tuturor și ne învață să ne trăim viața la maxim, să nu ratăm lucrurile din jurul nostru pentru că oricine ne poate învăța câte ceva și din orice putem trage câte un sfat. „Concediul de grădină” pe care ea a fost forțată să-l ia ajunge să devină la propriu un concediu în care-și petrece ziua în grădină, bucurându-se de schimbările pe care le face la exterior, în grădina propriu-zisă din fața casei sale, dar și la cea din interior, în grădina sufletului său.

„Transformarea din crisalidă poate dura săptămâni, luni sau chiar ani. A mea a durat un an. Și chiar dacă am devenit persoana care sunt acum, sufăr o transformare și mai mare, una pe care n-o s-o recunosc decât atunci când, privind în urmă, o să întreb: „Cine era fata aia?” Evoluăm în mod constant. Presupun că am știut asta dintotdeauna, dar tocmai din acest motiv mi-a fost frică că mă opresc. Ironia sorții a făcut să mă mișc cel mai mult atunci când în sfârșit m-am oprit. Acum ştiu că nu ne oprim niciodată cu adevărat, călătoria nu e niciodată încheiată, pentru că înflorim mai departe, aşa cum i se întâmplă omizii care, atunci când crede că lumea s-a sfârşit, devine fluture.”

Cuvintele sunt prea puține pentru a descrie lectura intensă pe care o constituie acest roman. Vă invit să o descoperiți și, cine știe, poate vor fi câțiva dintre voi care vor lua picamerul și vor distruge betonul ce-i înconjoară. Poate câțiva dintre voi se vor opri din fuga nebună în care își trăiesc viața zi de zi și vor învăța că și mersul încet are avantajele lui.

Mulțumesc Literatură pe tocuri și Editura All. Articolul face parte din campania „Anul în care te-am întâlnit… pe tocuri.”

EmM

Btw, dintre toate melodiile din lume, de ce tocmai Paradise City a lui Guns ‘n Roses?! De când am terminat romanul, am pe repeat în creier:

„Take me down to the Paradise City
Where the grass is green
And the girls are pretty!”

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Recenzii și etichetat , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

11 răspunsuri la Recenzie: „Anul în care te-am întâlnit” – Cecelia Ahern

  1. roxiadina zice:

    Foarte frumoasă recenzia, felicitări! >:D<

    Apreciat de 2 persoane

  2. Pingback: Recensământ de Noiembrie 2015 | navigand printre suflete

  3. Dana zice:

    Imi place si mie Cecelia Ahern, iar cartea aceasta mi-am propus de ceva timp sa o citesc, sper sa reusesc cat mai curand !

    Apreciat de 2 persoane

  4. Geo zice:

    O recenzie frumoasa si tentanta. Bravo!
    Eu in Decembrie am cumparat cartea, asa ca anul acesta ma asteapta sa o citesc.

    Apreciat de 2 persoane

  5. Pingback: Te Provoc la Concurs! „Anul în care te-am întalnit” – Cecelia Ahern | Navigand printre Suflete

  6. alynutza04 zice:

    Superba recenzie! Felicitari! Trebuie sa citesc si eu cartea. Nu stiu de ce am evitat-o. Si culmea …imi place Ahern.
    P.S. Cum sa te indragostesti este romanul meu preferat 😀

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s