Recenzie: „Cadoul” – Cecelia Ahern

Cecelia Ahern s-a născut în 30 septembrie 1981, la Dublin, Irlanda. Este fiica fostului prim-ministru al Irlandei, Bertie Ahern, iar înainte de a deveni scriitoare a obținut licența în jurnalism și comunicare media la Colegiul Griffith din Dublin. Și-a început cariera literară în anul 2002, odată cu apariția romanului P.S. Te iubesc, care a devenit rapid un bestseller, atât în Irlanda, cât și în restul lumii. În prezent este căsătorită și mamă a unei fetițe, dedicându-și o mare parte din timp scrisului și donând periodic în scopuri caritabile sume obținute din drepturile de autor. Printre titlurile de mare succes se numără Prietenul nevăzut, Suflete pereche, Cadoul, Cartea viitorului, Mulțumesc pentru amintiri.

DSCF0057resize

Descrierea de pe copertă: Lou Suffern este un om de afaceri prosper, surmenat, aflat într-o permanentă bătălie cu secundele, imun la spiritul sărbătorilor de iarnă care îi încântă pe oamenii obișnuiți din jurul lui. Se spetește muncind și nu are nicio clipă liberă, neglijându-și soția devotată și adorabilii lor copii. Iar de când candidează pentru un post de conducere, de abia își mai vede familia. Într-o dimineață geroasă, într-un acces de generozitate, care nu îl caracteriza, Lou îi oferă o cafea lui Gabe, un om fără adăpost, care se aciuase lângă clădirea de birouri. Prelungind actul caritabil, îl angajează la serviciul de curierat intern. Dar când Gabe începe să se amestece în viața lui Lou, acesta regretă că l-a ajutat. Gabe pare să știe mai multe despre Lou decât el însuși și, culmea, Gabe reușește în mod miraculos să fie în două locuri în același timp. Cum soarta personală și profesională a lui Lou se afla la o răscruce, iar Crăciunul se apropie, Gabe îi oferă un cadou magic, arătându-i ambițiosului său coleg cât este de prețios timpul. Dar oare îl poate ajuta să repare ce a stricat, înainte de a fi prea târziu?

Părerea mea: Așa cum ați citit mai sus, povestea în sine este despre adevărata valoare a timpului – un subiect interesant, care m-a pasionat de mulți ani. Mereu am crezut că suntem mult prea neputincioși în fața timpului și mult prea neștiutori pentru a profita din plin de fiecare secundă pe care o avem. Ne avântam în lucruri/acțiuni lipsite de fond, nu mai suntem mulțumiți cu ce avem și ne dorim din ce în ce mai mult, uităm ce pierdem, ce lăsăm în urmă, momente ce trec pe lângă noi, sau chiar persoane, pe care nu le vom mai putea recupera niciodată. Iar dacă cineva ne poate oferi șansa de a recupera măcar o parte din lucrurile pe care le-am pierdut, am profita de ea?! Am ști pe ce să punem pret?! Sau am sfârși din nou, în același punct?! Și dacă totul s-ar rezolva printr-o pastiluță magică, am lua-o?!

Fiecare din noi își dorește o carieră strălucită, ascensiune peste ascensiune, posturi de conducere, o situație financiară foarte bună, mașini – ultimul model, dar și o familie mare și fericită care să te aștepte acasă. Dar oare în drumul nostru spre putere, nu neglijăm familia?! Oare atunci când ambiția primează și tot ce vezi în fața ochilor e să ajungi tot mai sus, nu uiți de acele persoane dragi?! Uiți sau le neglijezi pentru că, poate consideri și tu, așa cum o face „eroul” nostru, Lou, ca „familia nu te poate concedia”, ea este întotdeauna acolo pentru tine, chiar dacă tu uiți să fii pentru ea. Dar chiar este așa?!

Zilnic, avem o agenda plină, atât de multe lucruri de făcut într-un timp atât de scurt încât ne este imposibil să acoperim toate punctele. În acest mod, mereu vor fi lucruri/persoane peste care vom trece, acordându-le din ce în ce mai puțină importanță… Și ajungem să ne dorim să putem fi în două locuri în același timp… La fel ca Lou… Iar dacă cineva ne oferă șansa asta, ce ați face, ați profita de ea?! Ați încerca să faceți în așa fel, încât măcar pe ultima suta de metri, să le oferiți celor dragi, amintiri frumoase?! Eu da… Voi?!

Prima pagină a romanului… „Aceasta este o poveste despre oamenii care, asemenea cadourilor, ascund secrete sub învelișul de poleială, până când apare persoana potrivită care le dă la o parte și descoperă ce se află înăuntru. Uneori trebuie să dai la o parte multe învelișuri pentru a afla cine ești cu adevărat.”

În ceea ce mă privește, citindu-mi propriile notițe, realizez că Cecelia Ahern nu m-a dezamăgit nici de data aceasta și că romanul chiar m-a făcut să-mi pun niște întrebări…

Sunt tare curioasă ce stil de a recenza preferați: pe acesta care-l foloseam pe blogul anterior sau pe cel cu care v-am obișnuit până acum pe acest blog 🙂

>>Articol preluat de pe un blog personal, mai vechi, care nu are niciun fel de legătură cu literatura. Vreau să readuc în atenţia publicului acele recenzii şi vreau să-mi creez o continuitate cu ce veţi mai găsi de aici înainte pe acest blog.<<


EmM

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Recenzii și etichetat , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s