Recenzie: „Obsidian” (#1 Lux) – Jennifer L. Armentrout

Heiiii guys!! V-am spus de nenumărate ori, probabil, că Jennifer Armentrout/J. Lynn este una dintre autoarele mele preferate, dar din păcate, deși sunt la zi cu întreaga ei operă, cumva n-am apucat să vă vorbesc de nimic altceva în afară de seria ei „Wait for you”, serie cu cupluri normale, povești de dragoste etc. Cumva, am fost ușor trasă de mânecuță și întrebată dacă eu citesc doar romane de dragoste young/new adult și atunci am realizat cu stupoare că, în ciuda vastei mele alegeri în ceea ce privește genurile pe care le citesc, m-am axat doar pe cele menționate mai sus. E timpul să rectific problemuța asta, nu credeți?!

Așa că o să mențin un pic sfera young adult-ului, dar o să intru în tărâmul fantasy-ul, paranormalului și cel mai bine o pot face cu seria „Lux”, mai ales că cel de-al doilea volum deja a apărut la Editura Leda. Nimic nu se compară cu o poveste cu extratereștri! Că de vampiri, vrăjitoare și vârcolaci ne-am săturat deja, nu?! Dacă nu, spuneți-mi că am o vastă colecție și de asemenea cărți. :))

Seria Lux este compusă din:

0.5 Shadows
1. Obsidian
2. Onyx
3. Opal
4. Origin
5. Opposition

spin-off: Obsession

Mai sunt ceva scene din punctul de vedere al lui Daemon pe care le găsiți pe site-ul autoarei http://www.jenniferarmentrout.com, le voi strânge și eu la finalul recenziilor pentru a le putea urmări mai ușor. De asemenea, mai avem promis un întreg volum din punctul lui de vedere. Abia aștept!!!! „Oblivion” (#1.5) se numește și va fi publicat în decembrie 2015.

obsidian

Despre roman: „Începuturile sunt întotdeauna dificile.

Când ne-am mutat în Virginia de Vest, chiar înaintea ultimului meu an de liceu, mă resemnasem să am de-a face cu accente ciudate, acces intermitent la internet şi teribil de multă plictiseală… până când am dat cu ochii de vecinul meu sexy, înalt şi cu ochii de un verde straniu. Lucrurile păreau deja să meargă mai bine.

Şi pe urmă a deschis gura.

Daemon este enervant. Arogant. Îmi vine să-l omor. Nu ne înţelegem deloc. Absolut deloc. Dar când un străin mă atacă şi Daemon efectiv face timpul să încremenească doar cu o simplă mişcare a mâinii, ei bine, ceva… neaşteptat se întâmplă.

Vecinul meu extraterestru sexy a lăsat o urmă pe mine.

Da, aţi auzit bine. Extraterestru. Se pare că Daemon şi sora lui Dee au o galaxie de inamici care vor să le fure abilităţile, iar atingerea lui Daemon mă face să strălucesc asemenea luminilor din Las Vegas.

Singurul fel în care pot rămâne în viaţă în toată povestea asta este să stau cât mai aproape de Daemon, până când amprenta vrăjii extraterestre dispare de pe mine.

Asta dacă nu-l omor mai întâi.”

Părerea mea: Uhhmmm… I kinda love Daemon 😀

Oh… n-am început cu începutul, ci direct cu drooling-ul meu. Ugh. Scuzați! 😀

“So the dickhead had a name. Daemon—seemed fitting.”

Se ia una bucată fată, 17 ani, proaspăt mutată într-un orășel uitat de lume din Vestul Virginiei. Șaten deschis cu ochi gri, nici slabă, nici grasă, doar curbe frumoase. Nici înaltă, dar nici prea mică de statură. Hei, e normală fata! Un pic cam obsedată de cărți și de citit, are și un blog pe tema asta, dar cine sunt eu s-o judec?! Adică… look at me 😀 Hmm.. Slavă Domnului că este normală. Știu, mă repet, dar am avut atât de multe eroine cu probleme din trecut, lipsite de încredere în ele însăși sau în oameni în general, prea timide sau închise în ele etc… you know the drill… că în sfârșit am respirat ușurată! Da, mutarea lui Katy și a mamei ei, la capătul lumii din inima Floridei însorite este rezultatul decesului tatălui său, dar au făcut-o pentru un nou început, pentru a scăpa de toate amintirile pe care le aveau la orice pas. Katy suferă ca orice copil care și-a perdut tatăl, dar s-a împăcat deja cu durerea și a acceptat pierderea suferită. Da, nu-i convine că s-a mutat într-un loc nou, că va fi nevoită să fie eleva nouă din școală, că nu cunoaște pe nimeni, dar hei, e normală, da?! :))

“Why are you such an ass?” The words came out before I could think twice.
„Everyone has to excel at something, right?”
„Well, you’re doing a great job.”

Normală spre deosebire de vecinii ei, extratereștrii, Daemon și Dee. Gemeni acum. Tripleți înainte de dispariția/moartea lui Dawson. 17 ani și ei, elevi în ultimul an de liceu, viitori colegi ai lui Katy. De-o frumusețe uluitoare. Daemon – brunet, cu ochii de-un verde ireal, înalt, bine făcut, cu un abdomen perfect. Un specimen superb așa cum prea puțini băieți arată la vârsta aia. Dar… un arogant enervant fără pereche. Și să vă spun sincer, diferite alte „insulte” îmi vin cu prea mare ușurință în gură, dar mă abțin. Dee… la fel de frumoasă, dar mult mai prietenoasă cu… oamenii, în special Katy. Deși între cele două începe să se formeze o frumoasă prietenie, Daemon e continuu între ele două, încercând s-o facă pe Dee să se îndepărteze de aceasta și continuu aruncând vorbe urâte lui Katy.

“I’ve always found that the most beautiful people, truly beautiful inside and out, are the ones who are quietly unaware of their effect.” His eyes searched mine intently, and for a moment we stood there toe to toe. „The ones who throw their beauty around, waste what they have? Their beauty is only passing. It’s just a shell hiding nothing but shadows and emptiness.”

Poate suna urât, dar vă asigur că sunt adorabili amândoi. :)) Toate schimburile lor de replici și jocul ăsta al negării atracției dintre ei este minunat de observat :)) M-am simțit ca o minge aruncată dintr-o direcție în cealaltă și am asistat și la clasicul „împus cu pixul” în umăr, la școală. Nu-i așa că aveți și voi amintiri faine legate de asta?! Băiatul care vă plăcea se chinuia să se bage în seamă într-un mod absolut enervant, nu?! :)) Așa și Daemon!

“Daemon: I checked out your blog.
Katy: Stalking me again, I see. Do I need to get a restraining order?
Daemon: In your dreams, Kitten. Oh wait, I’m already starring in those, aren’t I?
Katy: Nightmares, Daemon. Nightmares.”

Ascunzându-i cheile de la mașină, Dee l-a forțat pe Daemon să-și petreacă timpul cu Katy, fiind convinsă că dacă o va cunoaște mai bine, îi va fi și lui la fel de simpatică. Așa se nasc scenele precum cea cu spălatul mașinii, scena de la lac sau cea din leagăn… Hmmm… *drool*

“Swimming was the last thing I wanted to do. Drowning him? Maybe.”

Push and pull tot timpul, dar niciodată prea departe unul de celălalt. Katy și Daemon au o atracție nemaîntâlnită până acum… după o „ședință” de make-out, becurile s-au ars, iar laptop-ul s-a prăjit…Yup, fierbinte la superlativ! Partea amuzantă, niciunul dintre ei nu recunoaște, nici să-i pici cu ceară.

“Ash is going to kick your ass, Daemon.”
Daemon’s grin went up a notch. „Nah, she likes my ass too much for that.”

Eh… cam așa e povestea de dragoste generală. În acest ritm o ține de-a lungul primului volum. Dar… intrând în lumea paranormalului, haideți să-i disecăm un pic.

“And this is why you don’t want me to be friends with Dee, because you were afraid that I’d find out the truth?”
“That, and you’re a human. Humans are weak. They bring us nothing but trouble.”
My eyes narrowed. “We aren’t weak. And you’re on our planet. How about a little respect, buddy.”
Amusement flickered in his emerald eyes. “Point taken.”

Dee și Daemon plus Dawson. Și mai avem un alt set de tripleți în oraș. Ash, Andrew și Adam. Dacă frații Black sunt bruneți cu ochi verzi, frații Thompson sunt blonzi cu ochi albaștri minunați. Extratereștii cu toții. Plus alții din oraș… De fapt, provin de pe planeta Lux dintr-o galaxie aflată la mii de ani lumină distanță față de Pământ. Au ajuns pe Pământ după ce planeta lor a fost distrusă de Arum, umbre ale întunericului care urmăresc să-i omoare pentru a se hrăni cu esența lor. Arumii erau întotdeauna în grupuri de câte patru așa cum Luxenii erau întotdeauna tripleți. După ce au ajuns pe Pământ au preluat formă umană, dar oricând se pot transforma în forma lor originală. Forme din pură lumină în cazul Luxen-ilor și forme de întuneric în cazul Arum-ilor. Sunt permanent supravegheați de guvern printr-o organizație numită DOD, însă aceștia sunt ușor ignoranți în ceea ce-i privește, neștiind că sunt două specii asemănătoare și totuși atât de opuse, care se omoară unii pe alții și, mai ales, nu știu despre puterile lor. Unii pot vindeca, unii se pot transforma în alte persoane sau animale, se pot mișca extrem de repede, pot controla obiecte doar cu gândul sau chiar au puterea focului. Puterile lor sunt multiple, dar un Luxen poate controla foarte bine una sau două puteri, la celelalte fiind mediocri. Bineînțeles, Daemon este un specimen în cadrul propriei lui specii și este cel mai puternic dintre aceștia, putând controla foarte ușor toate darurile lor. O dată ce o ființă umană este în preajma unui Luxen în timp ce acesta se află în forma sa originală sau când acesta își folosește puterile, capătă o urmă luminoasă ce le înconjoară forma corpului. Nu este vizibilă de către oameni, ci doar de extratereștri.

“For a moment, I pretended. Not that we weren’t two different species, because I didn’t see him that way, but that we actually liked each other.
And then he shifted and rolled. I was on my back, and he was still on the move. His face burrowed into the space between my neck and shoulder, nuzzling. Sweet baby Jesus…Warm breath danced over my skin, sending shivers down my body. His arm was heavy against my stomach, his leg between mine, pushing up and up. Scorched air fled my lungs.
Daemon murmured in a language I couldn’t understand. Whatever it was, it sounded beautiful and soft. Magical. Unearthly.
I could’ve woken him up but for some reason I didn’t. The thrill of him touching me was far stronger than anything else.
His hand was on the edge of the borrowed shirt, his long fingers on the strip of exposed flesh between the hem on the shirt and the band of the worn pajama bottoms. And his hand inched up under the shirt, across my stomach, where it dipped slightly. My pulse went into cardiac territory. The tips of his fingers brushed my ribs. His body moved, his knee pressed against me.
I gasped.
Daemon stilled. No one moved. The clock on the wall ticked.
And I cringed.”

Și cam așa încep problemele lui Katy. Surprinși de un urs pe cărarea muntelui, Daemon îl sperie cu un fulger. Un atac asupra ei de către un Arum pe care Daemon îl omoară și apoi o vindecă pe Katy. Traversând strada direct în fața unui camion, Daemon se vede nevoit să oprească timpul pentru a putea s-o salveze pe Katy… „n” situații la care adăugate fiind deja suspiciunile lui Katy, duc la marea dezvăluire. Katy nu fuge, nu se sperie, nu începe să se comporte ciudat sau să se îndepărteze de ei, ci din contră, chiar îl salvează pe Daemon atunci când sunt atacați de Arumi sau se oferă ca momeală pentru a-l îndepărta pe al patrulea și ultimul rămas în viață, de Dee și casa lor, negândindu-se la consecințe, ci doar cu gândul de a-i proteja. D’asta mi-a plăcut foarte mult de Katy, este cu adevărat o eroină puternică, sigură pe ea, care știe să-și proteje prietenii, care este capabilă să riște totul pentru că, așa cum ea însăși spune, nicio altă viață, umană sau extraterestră, nu este mai prejos față de a ei.

“Aliens—if they exist—are little green men with big eyes and spindly arms or…or giant insects or something like a lumpy
little creature.” Daemon let out a loud laugh. “ET?”
“Yes! Like ET, asshole. I’m so glad you find this funny.”

Relațiile dintre oameni și extratereștri nu sunt interzise, dar nici încurajate pentru că nu pot dura, nu când există un așa mare secret ce-i desparte. Oamenii sunt slabi și pot fi ușor folosiți împotriva lor. Iar mai ales după povestea lui Dawson cu Bethany și dispariția/moartea acestora, Daemon știe că cel mai bine e să stea departe de Katy. Dar Katy nu e ca oricare altă fată și îi demonstrează asta pe zi ce trece tot mai mult… secretul a ieșit la iveală, iar după o încăierare epică cu ultimul Arum, se pare că cei doi vor avea și o altfel de legătură față de chimia nemaipomenită dintre ei. Daemon, în sfârșit, se hotărăște să facă ceva în privința acesteia, dar Katy se opune cu desăvârșire… niciunul dintre motivele lui nu au o reală valoare. Ea își dorește altceva de la un băiat, de la o relație, iar Daemon cu siguranță nu este ceea ce caută ea.

“No. Sorry. You have spent months being the biggest jerk to me. You don’t get to decide to like me one day and think I will forget that. I want someone to care for me like my dad cared for my mom. And you aren’t him.”

Despre ce legătură este vorba?! Cine va câștiga în această ultimă bătălie a orgoliilor?! Probabil că volumul doi, Onyx, ne va oferi mai multe răspunsuri.

EmM

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Recenzii și etichetat , , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

8 răspunsuri la Recenzie: „Obsidian” (#1 Lux) – Jennifer L. Armentrout

  1. Denisa zice:

    Frumoasa recenzie EmM! Felicitari!! :*

    Apreciază

    • Emma zice:

      Ehhh… așa cât îmi mai aduc și eu aminte că am citit seria anul trecut 😀 oricum, mi-a plăcut tare mult și cred că o voi reciti 🙂

      Apreciază

      • sorina elena zice:

        Mooor am citi pana la cartea 3 astept sa apara 4 si 5 cu nerabdare . Citind recenzia ta mi.am amintit toate scenele comice din carte la care am ras cu lacrimi . Mi.a placut foarte mult recenzia si astept sa apara urmatoarele recenzii la urmatoarele volume din serie. :*

        Apreciază

      • Emma zice:

        Multumesc! Le voi posta si pe acelea curand. Am avut o pauza indelungata, dar voi reveni cu forte proaspete si cu noi recenzii!

        Apreciază

  2. Pingback: Recenzie: “Shadows” (#0.5 Lux) – Jennifer L. Armentrout | navigand printre suflete

  3. Pingback: Recenzie: „Onyx” (#2 Lux) – Jennifer L. Armentrout | navigand printre suflete

  4. Pingback: Recenzie: „Opal” (#3 Lux) – Jennifer L. Armentrout | navigand printre suflete

  5. Pingback: Recenzie: „Oblivion” (#1.5 Lux – Daemon POV în Obsidian, Onyx și Opal) – Jennifer L. Armentrout | navigand printre suflete

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s