Recenzie: „Ugly Love” – Despre fața urâtă a iubirii – Colleen Hoover

Bună dimineața, suflete frumoase!!

În prima zi a anului nou, am dat gata două romane 😀 Nope, nu sunt nebună, doar că mi-era dor să citesc și cât zăceam în pat, mi-am dat seama că e o zi la fel de bună ca oricare alta să mă apuc… V-am vorbit despre „Frigid” – J. Lynn, iar astăzi vă voi prezenta un alt roman marca Colleen Hoover. „Ugly Love” este un roman stand-alone. Este ceva… minunat. Genul de roman care îți rupe inima în mii de bucăți ca la final… să ți-o lipească la loc.

ugly love

About: „When Tate Collins meets airline pilot Miles Archer, she knows it isn’t love at first sight. They wouldn’t even go so far as to consider themselves friends. The only thing Tate and Miles have in common is an undeniable mutual attraction. Once their desires are out in the open, they realize they have the perfect set-up. He doesn’t want love, she doesn’t have time for love, so that just leaves the sex. Their arrangement could be surprisingly seamless, as long as Tate can stick to the only two rules Miles has for her.

Never ask about the past.
Don’t expect a future.

They think they can handle it, but realize almost immediately they can’t handle it at all.

Hearts get infiltrated.
Promises get broken.
Rules get shattered.
Love gets ugly.

Părerea mea: M-am învârtit de câteva ori în jurul acestui roman… citeam descrierea de pe Goodreads și… nu știu… ceva se întâmpla de fiecare dată că renunțam la ideea de a-l lua… Mare greșeală am făcut… Sau poate că a fost mai bine așa pentru că după ce l-am terminat, cu greu m-am apucat de un nou roman. Am plâns de-am rupt… iar apoi m-am bucurat ca un copil mic… dar iar am plâns… lacrimi de fericire de data aceasta…

Iar acum, când îl recitesc, aceleași sentimente mă invadează, mi se infiltrează în inimă, cuprinzându-mi-o exact așa cum și-ar fi dorit Tate să-l facă pe Miles să simtă prezența ei…

Două iubiri… Două fete: Rachel – trecutul și Tate – prezentul… Un singur băiat – Miles.

Nu știu ce vă imaginați citind rândurile de dinainte. Nu știu ce să vă spun pentru a vă ațâța interesul și nu știu ce să las deoparte pentru a nu vă dezvălui prea multe.

Romanul este constituit din același punct de vedere dual cu care suntem obișnuiți deja în ceea ce privește romanele contemporane, însă, de data aceasta Tate ne ține în prezent, iar Miles își începe povestea cu 6 ani în urmă, aceasta continuând gradual până în prezent.

Tate are 23 de ani și studiază să devină asistentă CRNA (certified registered nurse anesthetist), fiind deja înregistrată ca asistentă medicală. Studiile o aduc în San Francisco, iar datorită timpului limitat și resurselor financiare, este nevoită să se mute împreună cu fratele său, Corbin, în apartamentul acestuia. Fiind pilot, acesta este plecat mai tot timpul de acasă așa că aranjamentul este prielnic amândurora. Ajungând, însă, în clădirea unde locuiește fratele său, pe jos, sprijinit de ușa apartamentului, avem un tânăr foarte arătos, dar beat… mort (pe termeni românești). Speriată, îi telefonează fratelui său și întră în grabă în apartament, lăsându-și însă și geanta, bagajul și cheile pe hol, alături de străin. Corbin îi spune că va reveni cu un telefon după ce va vorbi cu vecinul de vis-a-vis, un anume Miles, care o va ajuta să-și recupereze lucrurile. Problema e că… ați ghicit!! Bețivul nostru arător este fix Miles.

Miles are 24 de ani, locuiește în aceeași clădire cu Corbin, chiar vis-a-vis de acesta, este pilot și-l cunoaște pe fratele lui Tate încă din școala de pilotaj, iar acum lucrează împreună la aceeași companie. Povestea lui?! Să spunem doar că nu trebuie să vă faceți griji cum că ar fi vreun alcoolic după starea în care l-am găsit la începutul romanului și nici nu-l judecați greșit din cauza acestui aspect. Bea… rar. Foarte rar, chiar. O dată pe an este posibil să-l găsim în starea în care l-a văzut Tate. O dată pe an, într-o zi aniversară dureroasă pentru el. „Rachel” – numele pe care îl repetă în starea sa de beție și căruia îi cere necontenită iertare. Vă întrebați, probabil, cine este aceasta, nu?! Aflăm… poate nu ne place la început… poate intrăm în stereotipurile romanelor americane, din nou. Băiatul întâlnește fata. Atracție nemaiîntâlnită. Dar descoperă că, în curând, părinții lor se vor căsători. Cu toate acestea, iubirea dintre ei e prea mare și cedează câte un pas, câte un pas până când nu mai există cale de întors și între ei se va naște o legătură pe care nimeni și nimic nu o va putea rupe, nici măcar după ce o anumită tragedie le va sfâșia viața.

Poate deja v-am spus prea mult… Poate bănuiți, poate nu…

De șase ani, Miles n-a mai făcut sex cu nimeni… și n-a mai sărutat pe nimeni tot de atâția ani… Până când Tate apare în viața lui… iar dorința i se aprinde din nou. Tate se lasă dusă de val, deși, în sufletul ei, știe că sexul cu Miles nu va fi niciodată doar sex. Regulile impuse de Miles o țin la distanță: „Nu întreba despre trecut” și „Nu spera la un viitor”, dar ceea ce nu realizează încă Miles este că Tate nu apare în viața lui degeaba… Dupa 6 ani singuratici, în care vina i-a fost companie zi de zi, Tate îi pătrunde încet-încet în fiecare aspect al vieții sale, transformându-l ușor, fără să-și dea seama.

Ian, prietenul lui Miles din copilărie, este cel care i-a fost alături de ani de zile. În timpul relației cu Rachel, de-a lungul timpurilor grele care i-au urmat, dar și în timpul acestor noi transformări… Încearcă să-i deschidă ochii la un moment dat, dar încăpățanarea lui Miles este mult mai puternică decât cuvintele prietenului său. Pe al patrulea tip din roman nu merită să-l menționăm, dar o fac, totuși. Dillon, un afemeiat însurat care se dă la Tate, vecin și coleg cu Corbin și Miles. Prezența lui ne oferă câteva scene funny, însă, când vedem crâmpeie de gelozie din partea lui Miles. Cap, bătrânul de 80 de ani, care-și făcea veacul lângă liful clădirii apăsând butoanele pentru locatari este un alt personaj important din viața lui Miles despre care o să aflați citind romanul.

De la Miles cel care nu vorbea, nu zâmbea, avea o față perfect scursă de orice emoții și ochi ce nu oglindeau nimic, o să vedem din ce în ce mai multe zâmbete, un râs frumos și răsunător…. până când…. Casual sex nu va mai putea fi doar atât. Pentru Tate, cel puțin… Iar Miles nu este pregătit să admită că o vrea pentru mai mult decât sex.

„He’s not even planning to love me.
This is Miles. Miles isn’t capable of love. Not enymore, anyway.”

Atracția dintre ei, însă, nu este doar un buton „on/off” și câteva scene mai târziu, o confruntare cu Corbin și o partidă în care se strecoară numele lui Rachel, Tate se mută și totul se dezintegrează, fărâme de inimi care știau că iubesc sau care au uitat sentimentul încât nu-l mai recunosc nici când îi invadează tot trupul și sufletul, cioburi dureroase… și totul, parcă, duce la sfârșitul inevitabil pe care o asemenea poveste era condamnată încă de la început să-l aibe.

Pentru că dragostea nu este un sentiment pe care să-l forțezi asupra cuiva care nu o dorește…

„It’s love in general I don’t want, Tate. It’s you specifically that I just…want.”

Sunt scene pe care trebuie să le citiți pentru a le înțelege frumusețea tragică… nu sunt momente ale căror descrieri vi le pot așterne eu aici… sunt sentimente mult prea puternice pentru a vi le putea rezuma în câteva cuvinte… sunt zâmbete și lacrimi care nu pot fi altfel decât simțite…

„Tate, I know I’ll regret saying this, but I want you to hear it. If I were capable of loving someone… it would be you.”

Descrierile pe care le face Tate, lupta ei interioară, toate sentimentele pe care le are, felul cum încearcă să mențină aparențele și să nu dezvăluie adevărul ei… e sfâșietor să fii parte la așa ceva și să nu poți face nimic.

„I’m terrified to lose him for good, so I sell myself short and take what I can from him, even though I know I deserve better.”

tate1tate2tate3tate4tate5tate6tate7

Iar dacă trecând prin acest prezent distrus credeți că e greu, nici nu vă puteți închipui cum e să fim în sufletul lui Miles cel de 18 ani atunci când este față în față cu tragedia care îi ia o parte din viață, din inimă, pentru ca pe cealaltă parte s-o piardă ca efect al acțiunilor și alegerilor sale. Nu poți salva două persoane în același timp, iar faptul că el a salvat-o pe Rachel duce la distrugerea familiei, a iubirii, a credinței că merită să mai simtă și altceva în afară de vină. Iubirea nu mai e pentru el. El va iubi pentru totdeauna aceeași persoană și se va considera mereu vinovat pentru pierderea unei alte vieți și pentru distrugerea celor mai importante lucruri pentru el.

rachel1rachel2

Dar viața ne dă întotdeauna o a doua șansă…. Cât de greu îi va fi lui să realizeze acest lucru?! Cât timp îi va lua?! Ce persoană din trecut îl eliberează în sfârșit de vină și îi dă curaj, îl face să vadă că viața îți ia, dar îți și dă înapoi…?!

Oare Tate va mai fi acolo…?!

Vă las să descoperiți voi sfârșitul… și așa mi-e teamă că v-am spus prea multe…

E un roman dureros de frumos… sunt două povești sfâșietoare, două finaluri tulburătoare… Învinge dragostea totul?! Uneori da… uneori… nu.

love1love2

Ultimele 30-40 de pagini le-am citit în lacrimi… Prima oară când am citit romanul a fost rău… mult prea rău… Am plâns atât de mult încât uneori nu mai reușeam să deslușesc cuvintele de pe pagină… A doua oară… acum, câteva ore când am terminat s-o citesc, din nou, am plâns. Din nou. Aceleași pagini mi-au adus aceleași lacrimi în ochi… Doar că acum curgeau liniștite pe obraz… pentru că știam povestea, știam finalul… doar retrăiam… Niciun alt roman de-al lui Colleen Hoover nu m-a făcut să simt atât de multe cât mi-a oferit „Ugly Love” pentru că dragostea este uneori urâtă, iar urâtul uneori reușește să consume tot ce e frumos în dragoste dacă îi permitem.

Sper să-i dați o șansă cei care citiți în engleză… iar ceilalți… așteptați traducerea… va sosi în curând de la Editura Epica… Și va fi și un film… curând… Abia aștept să văd cum va fi ecranizarea, sper să nu mă dezamăgească…

EmM

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Recenzii și etichetat , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

22 de răspunsuri la Recenzie: „Ugly Love” – Despre fața urâtă a iubirii – Colleen Hoover

  1. Denisa zice:

    Doamne, ce recenzie… cutremuratoare!! ❤ Doar citind-o si mi-au dat lacrimile… Trebuie sa citesc si eu cartea, dar… o prefer in limba romana… 😦 Ai idee, vreo informatie daca apare si la noi si cand?

    Apreciază

  2. Pingback: Writers&their Books: Colleen Hoover | navigand printre suflete

  3. Anna zice:

    Vreau si eu cartea in romana!!! Te rog

    Apreciază

  4. Pingback: Save The Date de la Epica Publishing House – „Ugly Love” by Colleen Hoover | navigand printre suflete

  5. Pingback: Premiile Liebster | Navigand printre Suflete

  6. Pingback: Cele mai populare 5 recenzii de pe blog în 2015 | Navigand printre Suflete

  7. Pingback: 15 cărți pe care TREBUIE să le citiți înainte de apariția filmului în 2016 | Navigand printre Suflete

  8. Pingback: Cât și Ce am citit în 2015?! Cele mai iubite Romane ale Anului! | Navigand printre Suflete

  9. Adrian Ivan zice:

    Si despre cartea asta am auzit cate ceva. A fost pe val mai ales cand s-a anuntat ca va fi lansat un film dupa ea si dupa ce s-au facut speculatii ca seamana cu Fifty shades doar ca tipul nu e chiar atat de bogat. Ma tenteaza o carte in engleza, nu am mai citit de mult timp una si parca as vrea… mersi de recenzie, e frumos scrisa 🙂
    Spor la citit in continuare 😉

    Apreciat de 2 persoane

  10. Geo zice:

    Super recenzie! Abia astept sa apara si la noi cartea asta!

    Apreciat de 2 persoane

  11. Pingback: Reminds Me Tag | Navigand printre Suflete

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s