Recenzie: „Maybe Someday” (#1 Maybe) – Colleen Hoover

Bună dimineața, suflete dragi!! Ne regăsim aici în fiecare zi pentru o nouă recenzie și nu pot decât să mă bucur să vă primesc din nou și din nou în casa și în inima mea… Astăzi, ea suferă… E ruptă în două… A întâlnit din nou o poveste din aceea care te rupe în mii de bucăți înainte să te adune la loc. N-am crezut că va mai fi posibil, nu citind un roman tot de-al lui Colleen Hoover, dar damn… it happened again…

maybe-someday

Seria Maybe este formată din:
1. Maybe Someday
1.1. Maggie’s Epilogue (short story)
1.5. Maybe Not (a Warren’s novella)

Descrierea romanului: „At twenty-two years old, aspiring musician Sydney Blake has a great life: She’s in college, working a steady job, in love with her wonderful boyfriend, Hunter, and rooming with her good friend, Tori. But everything changes when she discovers Hunter cheating on her with Tori—and she is left trying to decide what to do next.

Sydney becomes captivated by her mysterious neighbor, Ridge Lawson. She can’t take her eyes off him or stop listening to the daily guitar playing he does out on his balcony. She can feel the harmony and vibrations in his music. And there’s something about Sydney that Ridge can’t ignore, either: He seems to have finally found his muse. When their inevitable encounter happens, they soon find themselves needing each other in more ways than one…”

Gândurile mele: Scriu după câteva ore de citit continuu după telefon… Am lacrimi în ochi încă… de durere și mai ales, de fericire. O iubesc pe Collen Hoover. Nu știu cum, dar a reușit din nou, fi-r-ar să fie!! O nouă operă de nota 11+!! Un subiect atââââttt de dureros, sucit și răsucit cu atâta măiestrie pe versuri și sunete de chitară. Oh, Doamne, e aproape ireală iubirea dintre Ridge și Sydney, e dureros de reală însă în paginile romanului Maybe Someday.

Ea… stă într-un apartament cu prietena ei Tori și are un iubit de mai bine de doi ani, Hunter. Hmmm… oficial ea îl are ca iubit pe Hunter, dar neoficial el șă Tori fac „bang-bang” pe la colțuri de câte ori ea își întoarce privirea în altă parte. Ea află și… rămâne în ploaie fără un acoperiș deasupra capului.

El… vis-a-vis de clădirea ei. Are propriul apartament, Warren – cel mai bun prieten al său și Bridgette – cea cu care are acesta o relație sucită, locuiesc împreună cu el. Are o relație cu Maggie de 5 ani. Relația lor ascunde, însă, un mare secret. Nu o s-o părăsească niciodată, dar nu se poate abține să nu se îndrăgostească de noua colegă de apartament.

„I spend the next half hour reminding myself how much I’ve missed her. I remind myself how much I love her. I remind myself how good it feels when we’re together. I keep reminding myself over and over, because for the past week, it felt as if I was starting to forget.”

Totul se simte a fi atât de bine în timp ce e la fel de rău.

„Oh, my God, I can’t. I didn’t ask for this. I don’t want this. But if feels so good. His words feel so good, his closeness feels good, his eyes searching mine make my heart go haywire, and for the life of me, I can’t figure out HOW SOMETHING THAT FEELS LIKE THIS CAN BE SO WRONG.”

El scrie versuri, dar are un blocaj momentan. Ei îi curg versurile prin vene când îl aude pe el cântând la chitară. El n-aude, însă, nimic din ce naște din inimile lor. Pentru că n-aude. Dar simte.

Versurile lor spun din ce în ce mai multe… Povestea lor se naște și moare printre ele… și renaște…

“Despite how hard we tried to fight it, all of those things happened between us because our feelings for each other are becoming so much stronger than our desire. Desire is easy to fight. Especially when the only weapon desire possesses is attraction. It’s not so easy when you’re trying to win a war against the heart.”

Trei persoane… Două iubiri atât de diferite… Uneia finalul îi este periculos de aproape, iar alteia… nu i se întrevede nici finalul, nici începutul… E posibil să iubești două persoane în același timp?! E posibil ca inima ta să fie împărțită în două jumătăți perfecte?!

„The way he’s holding me gives me a glimpse of what things could be like between us. I try to push those two little words into the back of my head, the two words that always inch their way forward when we’re together. Maybe someday.”

M-a sfâșiat pe din două povestea… M-am simțit confuză din atât de multe puncte de vedere, de atât de multe ori. Da, Sydney era personajul meu, dar Maggie?! M-am simțit trădată, am fost nervoasă, mi-a fost teamă, am dorit, am iubit și am urât, dar mai ales, am sperat. Am sperat la un fel de happy-end pentru fiecare dintre cei trei. Nu se întrezărea nimic.

„There isn’t any doubt in my mind that we could be perfect for each other’s life. It’s our lives that aren’t perfect for us.”

Am ajuns să urăsc loialitatea, să urăsc fidelitatea și am ajuns să mă urăsc pe mine pentru că am ajuns să simt că uneori e bine să înșeli. M-am urât pe mine încă o dată pentru că am înșelat și pentru că romanul ăsta mi-a arătat că uneori e ok să înșeli. Dar aici, n-a fost vorba de înșelat cu fapta. Doar un sărut. A fost înșelatul acela mai grav. Cu gândul, cu sentimentele. Cu sufletul. Oare atunci când iubești, există „bine” și „rău”?! Cât de mult contează?! Care este drumul mai bun pentru ea, pentru el sau pentru cealaltă ea?!

„People don’t get to choose who the fall in love with. They only get to choose who they stay in love to.”

O iubire atât de dureros de imposibilă.

O iubire dureros de citit și povestit. O iubire pe care o poți doar trăi prin intermediul personajelor și al melodiilor care te însoțesc de-a lungul romanului.

„It’s not easy when when you’re trying to win a war against the heart.”

Sydney este bună și nu egoistă. Nu poartă ură, deși inima îi este frântă din nou și din nou și din nou. Pleacă, știind că va suferi. Pleacă pentru că el îi cere. Pleacă pentru că îl vrea pe el fericit alături de ea. Pleacă pentru că nu-l poate împărți cu nimeni.

„I’m crying tears over the death of something that never even had the chance to live. The death of US.”

Ridge este incredibil de talentat și frumos. Este un supraviețuitor… Este loial, protector, uitându-se pe sine și pe ce simte sau vrea cu adevărat. Are inima împărțită între două iubiri. Nu judecați înainte să le aflați.

“Lines are drawn, but then they fade. For her I bend, for you I break.”

O iubire dureros de reală. O poveste despre prietenie și loialitate, despre suprimarea sentimentelor… despre dorința ce arde în piept și despre iubirea ce te consumă… despre speranța unui „poate într-o zi”. O altă experiență de neuitat dăruită de Colleen Hoover.

“There are only twenty-six letters in the English alphabet. You would think there would only be so much you could do with twenty-six letters. You would think there were only so many ways those letters could make you feel when mixed up and shoved together to make words. However, there are infinite ways those twenty-six letters can make a person feel…”

O iubire pe care am trăit-o cu sufletul și inima din atât de multe puncte de vedere. O iubire pe care am urât-o pentru că știu cum e să fii înșelat și o iubire pe care am adorat-o pentru că am cunoscut acel sentiment ce i-a făcut și pe ei să înșele. O iubire care mi-arătat încă o dată că indiferent cât de puternici credem și vrem să fim, în fața iubirii nicio limită nu mai este suficient de clară.

O iubire sfâșietoare, mai ales datorită faptului că unul dintre ei o simte, dar n-o aude. O iubire atât de zgomotoasă și totuși, periculos de tăcută.

Citiți romanul, ascultați melodiile aici, merită cu adevărat!!!

EmM

P.S. Melodia mea preferată este „Let it Begin”. Ascult-o! Este melodia finală cu care începe adevărata lor poveste! Melodia ce m-a însoțit de-a lungul primelor atingeri de iubire… primei nopți de dragoste simțită… Melodia pe care am ascultat-o la nesfârșit în timp ce trăiam primele lor momente de iubire reală, fără vină, resentimente, durere și amintiri. Melodie ce-mi umplea mie sufletul pentru a-i lăsa pe ei să se bucure de liniștea iubirii lor, de bătăile inimilor lor. Melodia pe care am ascultat-o la nesfârșit cât am scris aceste cuvinte.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Recenzii și etichetat , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la Recenzie: „Maybe Someday” (#1 Maybe) – Colleen Hoover

  1. Pingback: Recenzie: “Confess” – Colleen Hoover | navigand printre suflete

  2. Pingback: Writers&their Books: Colleen Hoover | navigand printre suflete

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s