Recenzie: „Losing Hope” (#2 Hopeless) – Colleen Hoover

Morning sunshine!! Another day, another review!! Ne întoarcem la o serie începută de muuuulllt prea mult timp… Un prim volum cu o poveste ce a reușit să mă dea peste cap, „Fără speranță”, o poveste pe cât de tragică, dură, pe atât de mari șanse să poată fi reală.

Povestea unei fete, Sky/Hope, ce descoperă că a fost „furată” de acasă de cea căreia îi spune „mamă” acum și abuzată fizic de cel ce îi era tată adevărat. Reîntâlnirea cu Dean Holder, prietenul și vecinul din copilărie, evoluția poveștii lor de dragoste și toate adevărurile pe care le află împreună și scena sinuciderii tatălui ei. Rezumatul primului volum.

losing hope

Descrierea romanului: „In Hopeless, Sky left no secret unearthed, no feeling unshared, and no memory forgotten, but Holder’s past remained a mystery.

Still haunted by the little girl he let walk away, Holder has spent his entire life searching for her in an attempt to finally rid himself of the crushing guilt he has felt for years. But he could not have anticipated that the moment they reconnect, even greater remorse would overwhelm him…

Sometimes in life, if we wish to move forward, we must first dig deep into our past and make amends. In Losing Hope, bestselling author Colleen Hoover reveals what was going on inside Holder’s head during all those hopeless moments—and whether he can gain the peace he desperately needs.”

ME: V-am spus de atâtea ori… iubesc romanele care reiau povestea de iubire din punctul de vedere al personajului masculin… Și probabil tot de atâtea ori v-am spus că iubesc mai mult povestea spusă din punctul lui de vedere. Cam așa s-a întâmplat și cu Losing Hope.

Dar… ca să stabilim de la bun început… Losing Hope nu este Hopeless rescrisă. Nici pe departe. Este povestea lui Dean Holder, începând cu o seară înainte de sinuciderea surorii sale gemene, Less și până după ce lucrurile încep să revină la normal în viața lui și a lui Sky.

Este o poveste presărată cu multă durere, vină, îndoială, pierdere, dar și o poveste despre cum îți poți recupera speranța și despre cum poți învăța să mergi mai departe. Este o poveste dureros de frumoasă și de sentimentală. Este o poveste a pierderii și a regăsirii.

“It’s causing my hands to shake and my heart to pound and my chest to ache because all I want to do is wrap my arms around her and hold her and thank God we finally found each other again.”

Romanul începe cu o petrecere la care Holder și prietenul său cel mai bun, Daniel se află. Totodată și Grayson, iubitul lui Less. Îl mai țineți minte pe Grayson din Hopeless, right?! Văzând cum încă o dată acesta o înșeală pe sora sa, Holder pune piciorul în prag și îl obligă să se despartă de sora sa și să o lase în pace. Acesta se conformează. O zi mai târziu, Less se sinucide, iar Dean este cel care o găsește. Nici nu vă puteți închipui prin ce trece Holder acum… toată durerea și vina pe care o simte…

“What are the chances that the only two girls in my life I’ve ever loved… I’ve lost? It’s killing me piece by piece every single day.”

Continuă să „vorbească” cu sora sa prin intermediul scrisorilor presărate de-a lungul întregului roman…

Asistăm la plecarea sa în Austin, dar și la întoarcerea acasă… și regăsirea lui Hope… toate acele frământări de „ea e”/”nu e ea”… Reîncepem să citim povestea lui Sky spusă din punctul său de vedere…

Ne strecurăm prin mintea lui și suferim, iubim, suntem sfâșiați între durere și fericire. Aflăm lucruri noi și retrăim întâmplări triste, tragice. Trăim cu el și prin el. Simțim cum și prin ce a trecut el o dată cu pierderea lui Hope, a lui Less, găsirea lui Sky. Brățara. Luna pe care a petrecut-o departe de Sky neștiind ce și cum să se comporte acum că știe sigur că ea e Hope. Scrisoarea de adio a lui Less care i-ar fi adus liniște mai devreme dacă ar fi citit-o sau ar fi înțeles mai multe dacă Less și/sau mama lui, i-ar fi spus adevărul.

Îl cunoaștem mai bine pe Daniel, prietenul său cel mai bun și aflăm cum și când s-a împrietenit el cu Berckin.

Losing Hope nu este doar despre perspectiva lui Holder, este o parte total diferită a poveștii, care formează un întreg alături de povestea lui Sky. O poveste amplificată de emoțiile prin care Hopeless te făcuse să treci deja.

Un roman ce mi-ar fi plăcut să fi putut să-l citesc mai lent, dar pe care n-am reușit decât să-l devorez și mai mult. Un roman pe care nu doar l-am citit, ci l-am și trăit. Am fost alături de Holder la fiecare pas pe care l-a făcut. Și am (re)trăit Hopeless și sentimente și mai sfâșietoare m-au însoțit de-a lungul poveștii lor. Am fost la fel de devastată ca Holder atunci când a realizat că Sky este într-adevăar Hope. La fel ca el, am trăit fiecare zi întrebându-mă dacă n-ar fi mai bine să mă îndepărtez de Sky și să o las să-și trăiască viața. O luptă sfâșietoare de care avusese parte și mama și sora lui. Dar nevoia de Hope a fost mai mare. Iar iubirea față de amândouă, Sky și Hope, a fost mult mai mare c să-și permită să o piardă (din nou).

”I love you, Holder. So much,” she says firmly. “And just so you know…so did Hope.”

Pain. Devastation. Love. Loss. Hope. Losing Hope. Finding Hope. Closure. This book has it all.

EmM

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Recenzii și etichetat , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Recenzie: „Losing Hope” (#2 Hopeless) – Colleen Hoover

  1. Pingback: Writers&their Books: Colleen Hoover | navigand printre suflete

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s