Recenzie: „Niciodată împreună?” (#1 The Edge of Never) – J. A. Redmerski

Bună dimineața, prieteni!! Îmi promisesem mie însămi că nu voi mai începe alte serii, alte cărți cel puțin, nu până când voi termina tot ce am început deja… Dar aveam nevoie de citit… altceva… ceva diferit… și aș fi vrut un roman stand-alone… și am ales o carte din colecția „Eroscop” de la Editura Trei… ce aveam impresia că ar fi exact ceea ce căutam.

Mda… din păcate, însă, am ales o altă serie… compusă din două volume plus un capitol bonus pe care l-am avut înserat la sfârșitul primului volum. Ce pot să spun, ăsta mi-e norocul 🙂

„The Edge of Never” (primul volum, care este tradus și în limba română) și „The Edge of Always” sunt volumele care compun seria.

edge of never

Descrierea romanului:

Bestseller New York Times, USA Today şi Wall Street Journal

„Camryn Bennett, o tânără în vârstă de douăzeci de ani, crede că ştie exact în ce direcţie se îndreaptă viaţa ei. Însă după o noapte de pomină la cel mai extravagant club din Raleigh, North Carolina, şochează pe toată lumea – inclusiv pe sine – când se hotărăşte să renunţe la singura viaţă pe care a cunoscut-o vreodată şi să ia totul de la început. Având la ea doar poşeta şi telefonul mobil, Camryn se urcă într-un autobuz Greyhoud, gata să se găsească pe sine însăşi. În schimb, îl găseşte pe Andrew Parrish.
Sexy şi provocator, Andrew o face să simtă dragostea şi pasiunea în feluri pe care Camryn nu şi le ar fi imaginat niciodată. Însă bărbatul din viaţa ei ascunde un secret. Îi va apropia acesta definitiv sau îi va distruge ireversibil?”


„Niciodată împreună? te face dependent de stilul său alert şi seducător. Empatizezi cu povestea lui Camryn, o tânără insensibilă la orice emoţie. Singurul care o poate face să renască este fermecătorul Andrew – deviza lui e trăieşte clipa!” – RT Book Reviews

J.A. Redmerski locuieşte în North Little Rock, Arkansas, împreună cu cei trei copii ai săi şi un câine maltez. Iubeşte televiziunea şi cărţile nonconformiste.

Părerea mea:
Deși, așa cum am spus și mai sus, aș fi vrut un roman stand-alone, iar lipsa mea de interes privind recenziile înainte să citesc un roman și-au spus cuvântul de data aceasta, aruncându-mă fix în mijlocul unei serii, nu regret deloc alegerea făcută… Ba chiar îmi pare bine.

A fost un roman care m-a surprins cu adevărat, aveam total alte idei privind finalul romanului și privind secretele pe care le ascundea personajul masculin, Andrew. Ultimele 50-100 de pagini m-au prins în mijlocul unei furtuni, m-au luat pe sus, m-au trântit în cea mai adâncă prăpastie, am plâns de-am rupt citind scrisoarea de adio, ca apoi să zâmbesc cu gura până la urechi când am realizat că în definitiv Natalie avusese dreptate. Știu, n-ați înțeles nimic, nu?! :p

„Care sunt şansele ca tot ceea ce s-a întâmplat să fie pură coincidenţă? …
Îmi pare rău, Cam, dar aici sunt prea multe coincidenţe- voi doi sunteţi sortiţi să fiţi împreună.
E ca un fel de poveste feerică de dragoste pe care n-o poţi programa, înţelegi?”

S-o luăm cu începutul…

Camryn, 20 de ani, Carolina de Nord. În ultimul an de liceu, cu puțin timp înaintea absolvirii, își pierde iubitul într-un accident groznic de mașină. Fratele său, Cole, omoară pe cineva, tot într-un accident de mașină, cinci luni mai târziu și ajunge la închisoare. Părinții divorțează, iar mama sa, unde locuiește în prezent, începe să iasă tot mai des la întâlniri. Christian, tipul alături de care încearcă să se refacă după pierderea lui Ian, o înșeală după câteva luni de relație. Își pierde prietena cea mai bună, pe Natalie, pentru că încearcă să-i spună că iubitul ei, Damon, îi făcuse avansuri. Nu vrea să meargă la facultate, vrea să se angajeze și să se mute cu Natalie, dar după ruptura lor, planul cade, iar locul de muncă pe care îl găsește cu ajutorul mamei n-o prea încântă.

Avea tot timpul senzația că ceva îi lipsește, că încă nu e pregătită să stea locului și să facă în fiecare zi aceleași lucruri, să se trezească la aceeași oră, să meargă la serviciu în același loc, să se învârtă pe aceleași străzi iar și iar. Plănuise cu Ian să meargă prin Europa cu rucsacul, dar el murise… Nimic nu mai avea sens pentru ea, tot ce știa era că nu poate să mai rămână în același loc. Așa că… într-o noapte își face un băgăjel și pleacă în stația de autobuz. Spre nicăieri. Alegerea destinației, Idaho, a fost făcută la pură întâmplare. Sau mai bine zis, pe baza unui cartof copt.

Călătorește zile întregi… schimbă autobuze… și îl cunoaște pe Andrew Parrish. Un tip superb, din Texas, 25 de ani, gropițe în obraji și tatuaje faine. Tatuajul cu Euridice are chiar o poveste superb[ la bază Se tachinează, se împrietenesc, devin prieteni de drum. Până în Wyoming unde Andrew trebuie să meargă să-și viziteze tatăl aflat pe patul de moarte, iar Camryn ar trebui să schimbe autobuzul cu cel către Idaho, unde se presupunea că merge să-și viziteze sora însărcinată. Minciună, bineînțeles, dar nu dorea ca superbul străin să-i afle povestea reală Călătoria lor împreună, însă, se reia curând. Sub ce circumstanțe nu vă spun pentru că aș strica și mai mult farmecul romanului.

„Clipa în care te destăinui altcuiva este clipa în care devii un plângăcios şi toate viorile din lume încep să cante. Adevarul este că noi toţi avem probleme, toţi trecem prin greutăţi şi suferinţă, iar durerea mea este un paradis comparativ cu nefericirea altor oameni şi chiar nu am absolut deloc dreptul de a mă plânge.”

Muzică rock, umor, erotism și romantism, spirit de aventură sunt doar câteva dintre lucrurile pe care le găsiți din plin în paginile acestui roman. Povestea celor doi a evoluat frumos, fără niciun plan anume, fără repere și hărți.

În momentul întâlnirii celor doi, romanul se împarte între perspectiva lui Camryn și cea a lui Andrew. Nu regăsim aceeași scenă repetată din punctul de vedere al amândurora, ci o acțiunea continuă, întâmplări noi, povestite când de unul, când de celălalt. Fără să vrea, cei doi se apropie foarte mult, ajungând să se îndrăgostească unul de celălalt, fără să-și spună, însă.

„Totul va lua sfârşit astăzi. Nu ar fi trebuit să las să se ajungă aşa de departe, dar m-am lăsat amăgit şi orbit de sentimentele mele necurate pentru ea. Dar cred că va fi bine; nu am făcut dragoste şi niciunul dintre noi nu a spus cele două cuvinte nenorocite care ar fi făcut lucrurile cu mult mai complicate, aşa că… da, cred că o să fie în regulă. La urma urmelor, nu mi-a cedat niciodată. I-am pus, pur şi simplu, opţiunile în faţă: dacă e să fac dragoste cu tine, atunci trebuie să mă laşi să te posed. Dacă asta nu a fost o invitaţie pe faţă, atunci nu mai ştiu ce a fost. Nu prea romantică, dar asta a fost.”

De când l-am cunoscut pe Andrew m-am tot întrebat care Dumnezeu îi este secretul… M-am gândit la traume din copilărie, m-am gândit la inimă frântă, m-am gândit la BDSM, m-am gândit la probleme cu violența, dar nicicând nu m-am gândit la ce am descoperit la sfârșitul romanului… Totul s-a întâmplat atât de repede, atât de nimicitor și de sfâșietor încât n-am mai rezistat și am plâns. Da, am plâns de-adevăratelea. Scrisoarea de adio pe care i-o lasă Andrew e pur și simplu…….. și acum, recitind-o, lacrimi îmi curg din nou…

Am extras un fragment din ea… restul dacă îl postam, ați fi aflat secretul lui Andrew și nu vreau asta….

„Îmi pare aşa de rău, iubito…
Vreau să-mi promiţi că vei rămâne puternică şi frumoasă şi dulce şi atentă. Vreau să fii fericită şi să găseşti pe cineva care să te iubească la fel de mult ca mine. Vreau să te căsătoreşti, să ai copii şi să-ţi trăieşti viaţa. Ţine minte, să fii mereu tu însăţi şi să nu te temi să spui ce gândeşti sau ce visezi.
Sper că nu mă vei uita niciodată.
Încă ceva: nu te simţi prost pentru că nu mi-ai spus că mă iubeşti. Nu era nevoie să o spui. Am ştiut mereu că mă iubeai.
Cu dragoste veşnică,
Andrew Parrish”

E… ceva. Mi-a fărâmat inima în mii de bucățele… din nou și din nou… M-am simțit de parcă eu eram Camryn, iar viața îmi juca o festă nenorocită…. Am terminat cartea de citit undeva pe la 3 dimineața, iar la 4 jumătate încă eram cu lacrimi în ochi… Am avut nevoie de un playlist de Celine Dion, Michael Bolton și alții asemenea pentru a-mi găsi liniștea somnului într-un final.

Nu este o carte genială, am citit mai bine de 400 de pagini fără să mă simt extrem de apropiată de personaje, eram doar un alt pasager din autobuz care îi urmărea. Da, erau simptatici împreună, îmi plăceau glumele și tachinările lor, cum le evolua povestea și cumva am știut că împreună vor descoperi și iubirea, dar… finalul a fost cel care a făcut întreaga carte.

Capitolul bonus, adăugat de scriitoare la cererea fanilor, nu a excelat, nu mi-a dezvăluit mai multe lucruri din punctul lui de vedere… prefer varianta lui Camryn.

Andrew, deși asemănător din multe puncte de vedere cu alți eroi masculini din romanele contemporane, este în același timp un personaj unic. Bineînțeles că până și eu m-am îndrăgostit de el. Era imposibil să nu. Ochi verzi, gropițe, tatuaje, ce fată ar fi imună?! Mi-a plăcut de el pentru că a fost un gentleman desăvârșit și… până la urmă, așa cum el însuși a spus de la început, nu i-a făcut lui Camryn nimic altceva decât ce ea însăși a cerut iar aici îmi vine să pun un semn din ăla de drăcușor de pe messenger ;))

„- Nimic nu durează la nesfârşit.
Ezită, încă privind pe fereastră cu braţele încrucişate peste piept, dar continuă:
— Este mai bine să-ţi ascunzi emoţiile decât să le laşi să te domine şi să facă ce vor cu tine – şi, din moment ce nimic nu durează o eternitate, în cele din urmă, tot ce era odată bun ajunge întotdeauna să te doară al naibii de rău.
Cuvintele lui parcă m-ar sfâşia. Fiecare părticică din mine care a fost transformată în perioada petrecută cu Andrew, toate zidurile pe care le-am dărâmat pentru el, totul se ridică imediat la loc, în jurul meu. Pentru că are dreptate şi, la naiba, ştiu că are dreptate. Acelaşi motiv m-a ţinut şi pe mine de la a mă arunca total în lumea lui, în tot acest răstimp. Şi, în câteva secunde, adevărul vorbelor lui m-au făcut să mă supun, încă o dată, acestei logici.”

Un personaj puternic, care în ciuda a ceea ce-l măcina, a trăit fiecare clipă a vieții, liber, fără prejudecăți și restricții, bucurându-se de fiecare moment, râzând tot timpul. La cât de mult s-a ferit să se îndrăgostească a-i fi crezut că suferise prea mult din cauza ei… când colo, el de fapt, știa care avea să fie finalul și nu vroia să rănească pe nimeni altcineva.

Dar… viața face cum vrea ea, până la urmă.

„Îmi simt inima oprindu-se, iar respiraţia îmi stă în loc. Fata asta tocmai mi-a sărutat sufletul cu buzele ei. Îmi vine să plâng, dar în loc de asta, îmi iese un nenorocit de rânjet uriaş.”

Cum, ce și de ce?! Citiți romanul!!

EmM

PS. Mi-am îmbogățit cultura muzicală în privința rock-ului clasic, superbe melodiile amintite de-a lungul romanului. Dacă nu le știți, căutați-le, merită!

Carry On Wayward Son – Kansas
Dust In The Wind – Kansas
Feel Like Makin’ Love – Bad Company
Ready For Love – Bad Company
Poison Wine – The Civil Wars
Barton Hallows – The Civil Wars
Hotel California – The Eagles
The Reaper – Steve Walsh
Laugh, I Nearly Died – Rolling Stones

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Recenzii și etichetat , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la Recenzie: „Niciodată împreună?” (#1 The Edge of Never) – J. A. Redmerski

  1. marcoviciancageorgiana zice:

    Cu adevărat faina! Atât recenzia ta, cat si cartea, deși sunt de acord ca pana la ultimele 100 de pagini era pur si simplu o carte banala. Dar… Doamne ce de emoții am mai avut in acele ultime pagini!!
    Am plâns de mi s-au inrosit ochii, nu mai stiam ce-i cu mine!
    Epilogul a fost cel care m-a salvat de la depresie.

    Apreciat de 1 persoană

    • Emma zice:

      Same here!! Desi.. mie mi-a placut si calatoria lor, a fost usurica, simpatica si funny. Dar finalul… wow… cand am citit pasajul cu ea la cimitir si cu numele de pe piatra de mormant, deja nu mai vedeam sa citesc nici macar un singur cuvant de cat de rau plangeam 😐

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s