Recenzie: „Intimidare” (#1 The Fall Away ) – Penelope Douglas

‘neatza oameni dragi!! După ce ați văzut titlul sunt convinsă că v-ați gândit Ohh, nuuu, nebuna asta a început altă serie!! Mda… știți, cam așa e… oarecum… Am început-o duminică, undeva pe la 12 noaptea, n-aveam somn și am pus mâna pe prima carte care mi-era la îndemână… Nici n-am stat să văd dacă e serie sau nu, (deși bănuiam că e), nici nu mă interesa, vroiam doar să citesc ceva ca să pot adormi… Proastă alegere!! Bineînțeles că am ajuns la ora 3 dimineața suspinând 😐 Naiba m-a pus 🙂

Dar… asta e… n-avem ce face acum. O să urmăresc și următoarele cărți din serie și, bineînțeles, veți avea și recenziile acelora. Până acum, în aceeași serie mai găsim, „Until you”, „Rival” și „Falling away”. Doar primul volum, „Bully” este tradus în română.

Penelope-Douglas-Intimidare

PENELOPE DOUGLAS este scriitoare şi profesoară în Las Vegas. Născută în Dubuque, Iowa, este cea mai mare dintre cele cinci fete ale familiei. Penelope a absolvit Universitatea Northern Iowa, dobândind diplomă de licenţă în Administraţie Publică, pentru că tatăl ei îi spusese că este neapărat nevoie să obţină acea licenţă. Apoi, a urmat cursurile unui Master în Ştiinţele Educaţiei la Loyola University, în New Orleans, pentru că ura administraţia publică.

Despre roman: „Numele meu este Tate. Totusi, el nu imi spune asa. Nici macar nu i-ar trece prin cap sa mi se adreseze atat de familiar, asta in cazul in care mi s-ar adresa cat de cat. Nu, abia daca imi vorbeste.
Dar nici nu ma lasa in pace.

Candva, am fost cei mai buni prieteni, dupa care a inceput sa se lege de mine si a decis ca scopul lui este sa imi ruineze viata. Am fost umilita, exclusa si barfita in toti anii de liceu. Cu cat trecea timpul, cu atat mai chinuitoare deveneau farsele si zvonurile puse la cale de el, si deja mi se facuse lehamite sa ma tot feresc din calea lui. Am plecat chiar in Franta pentru un an de zile, ca sa il evit.
Doar ca, acum, m-am saturat sa ma mai ascund si nici de-a naibii nu il voi lasa sa-mi distruga ultimul an de liceu. Poate ca el nu s-a schimbat, dar eu am facut-o. Este timpul sa ripostez.
Nu mai am de gand sa-l las sa-si bata joc de mine.”

Just me: Nu plecasem la drum cu multe așteptări din partea acestei cărți, dat fiind faptul că nu știam mare lucru despre ea, doar ce scria pe coperta din spate a romanului. Aveam nevoie doar de câteva pagini de citit înainte de somn. Dar bineînțeles că nu m-am putut rezuma la atât și n-am mai lăsat romanul din mână până nu l-am terminat de citit.

Titlul îmi făcuse o idee generală despre ce era vorba, iar primele pagini deja mă făcuseră să-i prevăd finalul. Dar nicio problemă, mi se mai întâmplase de atâtea ori, iar ăsta n-a fost niciodată un motiv pentru care m-aș fi oprit din citit, din contră. Finalul îl puteam ghici, dar asta nu însemna că aveam cum să știu desfășurarea acțiunii și cum se va ajunge acolo.

Tatum sau Tate, era doar o fată normală din liceul american. Suficient de frumoasă cât să întoarcă multe capete, după spusele prietenei cele mai bune, K.C. De câțiva ani, însă, își pierduse prietenul cel mai bun din copilărie, Jared, care îi era și vecin. Nu, nu murise, nu pățise nimic tragic (cel puțin, nimic de care ea să știe), ci doar se îndepărtase de ea după o scurtă vacanță pe care o petrecuse alături de tatăl său, în vacanța de vară dintre clasele a 8a și a 9a.

Primii doi ani de liceu au fost un calvar pentru Tate. Jared și prietenul lui cel mai bun, Madoc, răspândeau o mulțime de zvonuri nefondate despre ea pentru a o intimida, pentru a nu avea prieteni și nici relații cu băieții care se arătau interesați de ea. Crud, dar nimic neobișnuit pentru copii de 15-16 ani. Iar Tate nu făcea nimic să riposteze, se închidea în ea și plângea. Noroc că o mai avea alături pe K.C.

Clasa a 11a și-o petrece în Franța, sperând să scape de amintirea lui Jared și de toate porcăriile prin care o făcuse să treacă. Cu forțe proaspete, curaj și ceva în plus la înfățișarea fizică, se întoarce pentru clasa a 12a, hotărâtă mai mult ca niciodată ca nimeni și nimic să n-o mai intimideze sau s-o facă să plângă. Iar de data asta, atacă. Uneori cu cruzime, regretând aproape instantaneu cuvintele ce-i ies pe gură.

“You’ve already made me cry countless times.” I raised my middle finger to him slowly, and asked, „Do you know what this is?” I took my middle finger and patted the corner of my eye with it. „It’s me, wiping away the last tear you’ll ever get.”

După o conversație cu bunica sa, realizează că e timpul să lămurească lucrurile cu Jared. Încotro se îndreaptă?! Cu ce va începe sau cum se va sfârși?! Ei bine, asta vă rămâne să descoperiți!

“You were my tempest, my thunder cloud, my tree in the downpour. I loved all those things, and I loved you. But now? You’re a fucking drought. I thought that all the assholes drove German cars, but it turns out that pricks in Mustangs can still leave scars.”

Singurul lucru care m-a deranjat la această poveste este motivul pentru care Jared a spus că s-a îndepărtat de Tate, deși o iubea. N-am înțeles! Doar o asemenea mică întâmplare?! Nu e ceva plauzibil din punctul meu de vedere. Poate voi îndrepta acest neajuns după ce voi citi și al doilea volum, scris din perspectiva lui. Până atunci, rămân la părerea mea. Putea fi găsit un alt motiv, mult mai bun și mai veridic. Rușinea a ceea ce făcuse cât timp a stat la tatăl lui, aș fi înțeles asta.

Comportamentul lui „de cacao” a avut, oricum, sens de la început pentru mine. Ca la grădiniță, când îți place de-o fată, te duci și o tragi de codițe. Așa și Jared. Doar că la un nivel mult mai mare. Cert era că în timp ce el schimba fetele ca pe șosete, de Tate nimeni n-avea dreptul să se atingă, nimeni nu era suficient de bun.

Petreceri, un tip frumușel care mai este și starul liceului la fotbal, relații întortochiate, tatuaje cu semnificații, alcool, super curse cu mașini și mai super, o prietenie ce rezistă oricărui obstacol, pumni, înregistrări cu sex văzute de tot liceul, ce mai… tot ce îți poți dori și ce ai prefera să nu ți se întâmple în liceu!! Umor, nervi, lacrimi, frustrări, dar și zâmbete și o iubire frumoasă!

Recomand!

EmM

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Recenzii și etichetat , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

4 răspunsuri la Recenzie: „Intimidare” (#1 The Fall Away ) – Penelope Douglas

  1. Pingback: Recenzie: “Until you” (#1.5 The Fall Away) – Penelope Douglas | navigand printre suflete

  2. Pingback: Writers&their Books: Penelope Douglas | navigand printre suflete

  3. Pingback: Save the Date de la Epica Publishing House – „Rivali” de Penelope Douglas | navigand printre suflete

  4. Pingback: Recenzie: „Rival” (#2 The Fall Away) – Penelope Douglas | Navigand printre Suflete

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s