Fragmente/citate din „Destine la limită” – Katie McGarry

V-am spus că romanul s-a înălțat pe primele locuri în topul personal așa că ar fi fost imposibil să trec cu vederea multitudinea de fragmente, citate, replici cu care m-a cucerit. Recenzia o aveți aici, în caz că ați ratat-o.

destine la limita

„Am fixat cu privirea pulsaţiile tuburilor fluorescente fixate de tavan. Aprins. Stins. Aprins. Stins. Ce bine ar fi dacă aş putea sămi găsesc întrerupătorul pentru durerea mea…”

„M-am topit pe dinăuntru când Noah şi-a executat zâmbetul lui şiret şi m-a dezbrăcat din priviri. Cândva, Luke îmi trimitea fluturi în stomac. Acum, Noah îmi expedia pterodactili mutanţi.”

„Noah a traversat încăperea. Ceafa mi-a explodat în vâlvătăi când trupul lui s-a atins de al meu. Cu o mişcare atât de nonşalantă, încât dădea de înţeles că e imun la temperaturi întâlnite numai în deşertul Sahara, s-a rezemat cu şoldul de ghişeu. Mi-a prins o şuviţă cârlionţată între degetul mare şi arătător şi a mângâiat-o uşurel.”

„Ameţită din cauza emoţiilor, m-am clătinat spre dreapta. Noah a făcut un pas mic spre mine, călăuzindu-mă în acelaşi timp spre el printr-o apăsare blândă pe spate. Nu voiam să-l ating, dar îmi doream să aud răspunsul şi aveam nevoie să mă sprijin pe cineva. O singură dată – doar de data asta – am să mă sprijin pe el. Mi-am lăsat muşchii să se destindă, în timp ce el îmi pieptăna cu degetele cârlionţii care-mi atârnau lângă omoplaţi.”

„S-a întrerupt ca să mai tragă un fum din ţigară.
— Oamenii ca noi nu mai suportă să le fie sfâşiate inimile. Iar ea asta face, sfâşie inimi.
Am simţit cum muşchii de la ceafă mi se fac numai noduri.
Universul are un straniu simţ al umorului. În semestrul trecut, eu şi Echo abia dacă dădeam ochii unul cu celălalt. Acum, eram aruncaţi unul spre altul la fiecare pas. Nu că m-ar fi deranjat.”

„În scurt timp, pixul din mâna ei a început să bată sincron cu piciorul. Îi înţelegeam ritmul. Acea senzaţie că totul din interior ţi se încordează până la acel punct din care, dacă nu găseşti o supapă de eliberare, explodezi. Îmi doream cu ardoare să-i pot oferi pacea. Mi-am pus mâna peste a ei. Propria-mi inimă a stat în loc când i-am mângâiat pielea netedă cu degetul mare. Ea şi-a lăsat pixul să cadă şi şi-a apucat mâneca în palmă: permanentul ei mecanism defensiv. Nu. Dacă e să se ţină de ceva, atunci să se ţină de mine. Degetul mare şi-a făcut loc printre degetele ei şi mânecă şi a eliberat materialul din strânsoarea mortală. Mi-am încolăcit degetele în jurul mâinii ei fragile. S-o ating pe Echo era ca şi cum aş fi fost acasă. Inelarul i-a alunecat peste al meu, făcând ca un curent electric să-mi năvălească prin fluxul sanguin. Apoi l-a mişcat din nou. Numai că de data asta mişcarea a fost înceată, calculată şi cea mai seducătoare atingere din întreaga lume. Totul din mine tânjea dureros s-o atingă mai mult. Beth avusese dreptate şi se înşelase, concomitent. Echo nu putea să rănească pe nimeni, mai ales că ea însăşi părea atât de uşor de zdrobit. Mă îndrăgosteam de ea, aşa că eram mâncat. În difuzoarele din clasă s-a auzit un piuit. Echo şi-a retras mâna dintr-a mea, punând capăt, poate, celui mai erotic moment din viaţa mea. M-am foit pe scaunul meu, străduindu-mă să-mi regăsesc naibii minţile.”

„M-a mângâiat pe obraz. Atingerea asta, altădată, mă făcea să mă topesc de-a binelea. Acum, însă, tot ce simţeam erau bătături, un neg şi piele uscată.”

„Atunci, el a întins mâna dincolo de tejghea şi a înhăţat un cuţit. A tăiat hamburgerul în două şi a împins farfuria între noi. — Uite. Şi nu te feri de cartofi. — Vorbeşti serios? Noah a mai luat o muşcătură din jumătatea lui. — Mda. Doar nu vreau să-mi moară meditatoarea de foame. Am plescăit din buze ca un personaj de desen animat, după care am muşcat din suculentul hamburger. Când carnea zemoasă mi-a atins limba, am închis ochii şi am scos un geamăt. — Credeam că fetele arată aşa numai când au orgasm. Hamburgerul mi-a rămas în gât şi m-am înecat. Noah şi-a înăbuşit hohotul de râs şi a împins paharul cu apă spre mine. Măcar dacă aş fi putut, bând apă, să-mi şterg şi enervanta roşeaţă din obraji…”

„Un zâmbet delicat i-a atins buzele, dar nu şi ochii. În ochii aceia era cuprinsă atâta durere, încât am simţit cum un cuţit îmi sfârtecă măruntaiele.”

„Şi-a azvârlit braţele pe după gâtul meu, lipindu-şi faţa de umăr. Totul din mine a încremenit. Mi-am înfăşurat braţele în jurul căldurii şi moliciunii ei, închizând ochii ca să savurez mai bine sentimentul de pace pe care mi-l aducea prezenţa lui Echo. Viaţa ar putea fi aproape plăcută dacă s-ar putea să mă simt aşa tot timpul.”

„— Eşti un mincinos, s-a stropşit ea. Pentru că singura posibilitate ca să se împace cu mine cineva este să mă iubească. Să mă iubească într-adevăr şi suficient cât să nu-i pese să sunt vătămată. Tu nu iubeşti pe nimeni. Tu doar faci sex. Şi-atunci, cum ai putea dori să fii cu mine?
Mă caracterizase perfect. Eu nu iubeam pe nimeni. Ba nu! Adică, nu-i iubeam decât pe fraţii mei. Iar Echo merita ceva mai bun. Mai bun decât mine.
O singură şansă. Încearc-o, sau du-te acasă. Sărut-o şi riscă o legătură, sau las-o şi stai să priveşti cum un alt tip se bucură de ce-ar fi putut să-ţi aparţină.”

„M-am rezemat de tocul uşii. Jumătate din mine, în penumbra sălii de sport. Cealaltă jumătate a mea, pe coridorul luminat. Idioată. Fusesem o idioată. Am clipit de mai multe ori ca să-mi ţin lacrimile în frâu şi m-am cuprins singură în braţe. Inima ar fi trebuit să mă doară, dar nu mă durea. Din cauză că niciodată nu-mi investisem inima în această a doua şansă cu Luke. Turnasem în ea o cantitate considerabilă de speranţă, dar niciodată nu-mi pusesem şi inima la bătaie. Mă durea sufletul, de dezamăgire. Încercasem să recapăt normalitatea şi eşuasem. Eu… un eşec.”

„Ca la un semnal, a început o nouă melodie lentă. Noah nu mi-a oferit braţul ca să mă conducă pe ring. În loc de aşa ceva, chiar acolo, între intrarea în sala de sport şi vestiare, m-a cuprins cu ambele braţe pe după talie şi m-a tras spre el. Şi, Dumnezeule, cât de bine îl simţeam… cald, solid… Mi-am strecurat braţele pe după gâtul lui, lăsându-mi degetele înmănuşate să-i atingă uşor pielea.
— Credeam că nu te interesează balurile.
Noah mă ţinea îndeajuns de aproape, cât să-i pot vedea ochii aceia ciocolatii.
— Nu mă interesează. Şi, în după-amiaza asta, n-aveam nici cea mai mică intenţie de a veni încoace, a adăugat, după care a înghiţit în sec. Balul ăsta părea să fie al naibii de important pentru tine. Iar tu… tu eşti importantă pentru mine.
S-a oprit din balans şi şi-a abătut privirea de la mine. Inima îmi bătea atât de zgomotos, încât el sigur o auzea, dacă nu cumva mi-o şi simţea prin coaste.
— Echo, nu pot să-ţi spun ce-o să se-ntâmple, pentru că nu ştiu. Eu nu sunt genul care să se ţină de mână pe coridor, sau să stea la masa oricui altcuiva la prânz. Dar îţi jur… pe fraţii mei… că nu vei fi niciodată o glumă pentru mine şi că vei fi cu mult mai mult decât o fată pe bancheta din spate a maşinii mele.
Apropierea dintre trupul lui şi al meu făcea ca exprimarea prin viu grai a miilor de emoţii dezlănţuite înăuntrul meu să devină imposibilă. Degetele mi-au plutit în sus, de pe gât pe capul lui. L-am prins de păr şi i-am călăuzit capul spre mine. Nu puteam să-i spun, dar puteam să-i arăt.”

„A făcut un pas spre mine şi mi-a şoptit la ureche:
— Eu chiar te-am iubit.
Lăsând deoparte cuvântul nerostit, odată.
— Şi eu. Odată.”

„Ar fi trebuit să mi-o azvârl pe umăr şi s-o scot afară din sala de sport, în loc de asta, ca un idiot, am lăsat-o să aleagă. Să aleagă să-mi smulgă inima din piept şi să mi-o dea înapoi în palmă.”

„— Spune-mi că m-ai ales pe mine, Echo.
Şi-a umezit buzele. Ochii aceia verzi ardeau la foc mocnit, chemându-mă spre ea.
— Te-am ales pe tine.
Pentru prima oară după trei ani, arcul permanent încordat din măruntaiele mele s-a destins.
— N-o să regreţi niciodată. Ţi-o promit.
Şi, lăsându-mi mâinile să i se plimbe uşor peste curbura taliei, m-am aplecat spre trupul catifelat. O doream. Toată. Numai că Echo merita ceva mai mult decât un fior rapid şi ceva mai bun decât un tip ca mine. Totul trebuia să decurgă lent şi calculat. Voiam s-o înnebunesc cu fiecare mişcare şi cu fiecare sărut, astfel încât fiecare gând al ei să se întoarcă totdeauna la mine. Iar eu nu aveam să mai ating vreodată pe altcineva fără să mă gândesc la ea. Îi promisesem că ea va fi mai mult şi aveam nevoie să-mi ţin promisiunea asta.”

„— Echo, ceea ce a spus Beth… era o înţepătură la adresa mea, nu a ta. Ea crede c-o să fie nevoită să mă lipească la loc după ce tu o să-mi sfâşii inima şi-o să mă faci ţăndări.”

„Te iubesc. Fiecare părticică din mine mă implora dureros să i-o spun. Am privit-o în ochii ei frumoşi şi am ştiut că o iubesc mai mult decât pe mine însumi. Ştiam asta de mai multe săptămâni, dar nu puteam să rostesc cuvintele. Rostirea cuvintelor… făcea ca Echo să devină oficială. Făcea ca ataşamentul pe care ştiam deja că-l am faţă de ea să devină real. Şi totuşi, era real şi era oficial. Iar eu, un pămpălău, pentru că nu pronunţam cuvintele. Spune-le. Spune-le şi gata! Am inspirat grăbit, am deschis gura, după care am închis-o şi mai repede la loc. Nu. Nu aici. O s-o duc într-un loc drăguţ. Într-un loc frumos. Poate din nou la fântâna părinţilor mei.”

„Colţurile buzelor ei erau lăsate în jos în timp ce degetele calde îmi mângâiau obrazul. În mod obişnuit, atingerea asta mă punea în genunchi, însă acum mă despica în două.”

„— Te iubesc.
Mi-a expediat zâmbetul ei superb, care apoi a devenit cel mai trist zâmbet din lume.
— Îţi iubeşti mai mult fraţii. Şi nu mă deranjează asta. În realitate, e unul dintre lucrurile pe care le iubesc la tine. Ai avut dreptate alaltăieri. Chiar vreau să fac parte dintr-o familie. Dar nu mi-aş ierta niciodată dacă aş fi motivul pentru care tu n-ai putea s-o ai pe-a ta.
Spre oroarea mea, lacrimile au început să-mi înţepe ochii şi gâtul mi s-a umflat, astupându-se.
— Nu, mie să nu-mi vii cu spanacul ăsta cu sacrificiul. Te iubesc şi tu mă iubeşti şi suntem făcuţi să fim împreună.
Echo şi-a lipit strâns trupul de mine şi degetele ei mi s-au prins de păr. Ochii îi sclipeau, apoşi.
— Te iubesc îndeajuns cât să nu te fac să alegi vreodată.
S-a ridicat pe vârfuri spre mine, trăgându-mi capul în jos şi m-a sărutat pe buze cu delicateţe. Nu. Nu se putea să fie un adio. Îi voi umple viaţa şi-o voi face să înţeleagă că totdeauna îi va fi goală fără mine. Am făcut-o pe Echo să fie a mea. Mâinile mele îi revendicau părul, spatele. Buzele mele îi revendicau gura, limba. Trupul îi tremura lângă al meu şi i-am simţit gustul sărat al lacrimilor de pe obraji. Şi-a îndepărtat buzele cu forţa, dar eu am înlănţuit-o şi mai strâns.
— Nu, pui, nu, am şoptit în părul ei.
S-a împins cu palmele în părul meu, după care s-a prefăcut într-un fulger înceţoşat, alergând pe lângă mine.
— Îmi pare rău.”

„Imediatele icnete de „Mamă, Doamne” din stânga mea mi-au oprit înaintarea. Notă pentru uzul propriu: asta a fost, probabil, cea mai proastă idee a mea de până acum. Am examinat cu privirea sala, urmărindu-i pe ceilalţi cum se apleacă de la o masă la alta, ca să informeze masele că sperietoarea intrase în sală.
Daţi-i înainte, holbaţi-vă. Poate că data viitoare o să fiu mai deşteaptă şi-o să vând bilete.”

„Şi, deodată, s-a aruncat de gâtul meu. Am închis ochii în clipa în care m-au cuprins braţele ei. Mi-am strecurat mâinile în locuri cunoscute şi m-am delectat cu parfumul ei delicios. Timp de trei săptămâni, mă simţisem ca un puzzle cu piese lipsă. Trupul lui Echo se potrivea perfect cu al meu făcându-mă să mă simt din nou întreg. — Mi-ai lipsit, i-am şoptit. Aş putea să jur că Echo m-a strâns mai tare, înainte de a face pasul înapoi.”

„Când se îndepărtase prima oară de mine, blestemata mea de inimă se frânsese şi jurasem că n-o să mai permit vreodată să se-ntâmple aşa ceva. Şi acum, iată-mă, ca un idiot, cum montam explozibil. Ambele mâini mi s-au strecurat iar în părul ei, apucându-i cârlionţii mătăsoşi. Dar, oricât mi-aş fi înteţit strânsoarea, şuviţele îmi tot scăpau printre degete, ca o aversă căzută din cer. Mi-am rezemat fruntea de a ei.”

„— Cum se face că oamenii sunt mândri de mine tocmai când viaţa mea e mai naşpa?
— Asta e pentru că maturizarea înseamnă să iei decizii dificile şi să faci ceea ce trebuie nu echivalează neapărat cu alegerile care te fac să te simţi bine.”

„Noah mă voia şi pentru totdeauna.
— Dar nu s-ar putea să le luăm la tocat altădată? Acum mi s-a cam acrit de vorbă şi încă n-am reuşit să mă duc să-l văd pe tata. Crezi c-am putea să mergem acum pe încredere, că eu te vreau, că tu mă vrei şi c-o să ne gândim mai târziu cum facem cu happy-endul?”

„Totul în viaţa ei era în flux continuu şi ea avea nevoie de forţă. De statornicie şi de stabilitate. Curios lucru, pe toate trei şi le găsise la mine. Cine-ar fi crezut că aş fi genul de persoană pe care să te poţi baza?”

Probabil că am ales prea multe, dar… asta e, mi-a plăcut. Cu adevărat.

EmM

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Quotes' Corner și etichetat , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Fragmente/citate din „Destine la limită” – Katie McGarry

  1. Pingback: Review: “Crossing the line” (#1.1 Pushing the limits) – Katie McGarry | navigand printre suflete

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s