Recenzie: „Destine la limită” (#1 Pushing the Limits) – Katie McGarry

Ce mai faceți, suflete frumoase?! Așa cum v-am promis, o s-o țin numai în recenzii până le voi finaliza pe toate, iar asta vor însemna câteva postări bune. Sper să nu vă plictisesc. Am ales un roman pe care l-am citit acum ceva timp, dar care mi-a plăcut tare mult, atât de mult încât sunt sigură că îl voi reciti.

destine la limita

„Un roman încărcat de amintiri întunecate, secrete ascunse și scene fierbinți… narațiunea plină de suspans, conflictele pline de dramatism, dar și personajele cu vieți trăite la limita tragicului vor ține cititorii captivi în poveste.” (Publishers Weekly)

Romanul este primul din seria scrisă de Katie McGarry. „Pushing the limits”, „Crossing the line”, „Dare you to”, „Crash into you”, „Take me on” și „Breaking the rules”, scrise pe principiul conform căruia fiecare volum ne aduce povestea unuia dintre personajele din primul volum, cu excepția ultimului volum unde ne întâlnim iar cu Echo și Noah. Încă nu am citit altceva în afară de primul volum, dar plănuiesc s-o fac. Primul volum este tradus și în română, îl găsiți la Editura Epica și, din câte, am înțeles se pregătește publicarea celui de-al doilea volum din serie.

Descriere: „ATÂT DE DIFERIȚI UNUL FAȚĂ DE CELĂLALT… ŞI TOTUŞI, ATÂT DE POTRIVIŢI.

Nimeni nu ştie ce s-a întâmplat în seara în care Echo Emerson s-a transformat, dintr-o fată populară, cu un iubit sportiv, râvnit de multe dintre colegele ei, în bârfita paria cu cicatrice „monstruoase” pe braţe. Nici măcar Echo nu-şi poate aminti întregul adevăr despre seara aceea oribilă. Tot ceea ce ştie este că vrea ca totul să revină la normal.

Dar când Noah Hutchins, singuraticul teribil de sexy, îmbrăcat cu geaca lui neagră din piele, obişnuit să se folosească de fete, pătrunde exploziv în viaţa ei, cu o atitudine de dur, însă şi cu o surprinzătoare capacitate de înţelegere, lumea lui Echo se schimbă într-un fel pe care ea nu şi l-ar fi putut închipui vreodată. Normal ar fi ca ei doi să nu aibă nimic în comun. Iar cu secretele apăsătoare ale fiecăruia, să fie împreună pare, în mare măsură, imposibil.

Numai că, la răscrucea destinelor lor, normalitatea capătă alte valenţe, şi nebuneasca atracţie dintre ei refuză să dispară. Iar Echo se vede nevoită să se întrebe până unde ar putea forţa limitele, şi cât ar fi dispusă să rişte pentru singurul băiat capabil s-o înveţe cum să iubească din nou.”

Părerea mea: Așa cum probabil ați înțeles deja este unul dintre romanele mele preferate. Pe măsură ce citesc, însă, mi-e tot mai greu să le cataloghez astfel pentru că adun o mulțime de romane pe această listă. Povestea asta este diferită, este plină de emoții, plină de primi pași, de curaj, de prietenie și iubire.

Din descrierea de mai sus cred că v-ați făcut în mare o idee despre povestea din paginile acestui roman,nu?! Iar eu nu vreau să vă dezvălui mai multe pentru că acesta este sigur un roman pe care nu trebuie să-l ratați, mai ales dacă vă place acest gen de literatură.

Ce-mi place cel mai mult în acest roman e faptul că povestea dintre cei doi se naște treptat, nu este dragoste la prima vedere, ci o apropiere treptată, pași mici, dar siguri. Complici, prieteni și mai apoi, iubiți. „Destine la limită” este povestea a doi tineri care învață să înlăture bariere, să depășească obstacole și să-și aducă un pic de normalitate în viețile lor total date peste cap.

Echo se transformă peste noapte din eleva populară într-o paria a școlii, o mulțime de zvonuri apărând despre dispariția ei de la sfârșitul anului școlar anterior și mai ales, având în vedere cicatricea îngrozitoare de pe mână. Nu a încercat să se sinucidă, dar ceea ce i s-a întâmplat rămâne un mister și pentru ea, un mister în negurile căruia încearcă să pătrundă cu ajutorul doamnei Collins, asistenta socială de la liceul unde învață.

Noah, își pierde părinții în urma unui incendiu, este despărțit de cei doi frați mai mici ai săi, trimis prin diferite familii adoptive, singurul lui țel fiind să termine liceul, să se angajeze și să-și recapete frații. Deși, la început, Noah pare a fi tipul de „bad boy”, pe măsură ce înaintăm în poveste și-l descoperim, vedem că sunt doar aparențe înșelătoare și că totul este datorat circumstanțelor în care l-au aruncat viața. Tandrețea pe care ne-o arată în momentele întâlnirilor cu frații săi este doar una dintre însușirile cu care Noah te va cuceri.

Doamna Collins, asistenta socială și teribila șoferiță, este un alt personaj care mi-a plăcut foarte mult și trebuie să recunosc, și-a „jucat” foarte bine rolul de psiholog și prieten al celor doi. Fără ea, povestea nu ar fi avut același farmec, cu siguranță. Este îndrumătorul lor, stâlpul pe care Noah învață să se bazeze și să se aibă încredere și cu ajutorul căreia Echo își recuperează amintirile pierdute.

V-am spus de atâtea ori și o să vă mai repet: ador când romanele sunt scrise din dublă perspectivă. Îmi dă acces mult mai ușor la sentimentele personajelor, la viziunile lor asupra întâmplărilor pe care le trăiesc și pot rezona și mă pot identifica mult mai ușor cu acestea.

Povestea este intensă din punct de vedere emoțional. Este o poveste cu și despre tineri, despre prietenie și iubire, despre cum să-ți depășești limitele, despre cum să-ți înfrunți trecutul și cele mai teribile temeri și despre cum să înveți să-ți trăiești viața, cu bune și cu rele. Este o poveste a doi tineri care învață împreună că dragostea poate vindeca și poate ușura durerea cicatricilor fizice și sufletești, care învață împreună să ierte, să facă alegeri și să meargă mai departe.

Poveste lui Echo și a lui Noah evoluează atât de frumos de la relația lor de complici din cadrul ședințelor de meditație când pun la cale planul de a pătrunde în cabinetul asistentei sociale pentru a-și vedea conținutul dosarelor și a descoperi informațiile la care ei nu aveau acces, la relația de prietenie și mai apoi, iubire. Iubire care se dezvoltă treptat de la primii fluturi, un dans și primele mărturisiri ale secretelor fiecăruia până la o iubire matură, după ce au cunoscut cu adevărat înțelesurile sacrificiilor și compromisurilor.

V-o recomand din suflet. Eu… mai mai m-aș apuca s-o citesc din nou înainte să merg mai departe cu întreaga serie. Și cine știe?! Poate că chiar asta am să fac.

EmM

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Recenzii și etichetat , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

4 răspunsuri la Recenzie: „Destine la limită” (#1 Pushing the Limits) – Katie McGarry

  1. Pingback: Fragmente/citate din “Destine la limită” – Katie McGarry | navigand printre suflete

  2. Pingback: Review: “Crossing the line” (#1.1 Pushing the limits) – Katie McGarry | navigand printre suflete

  3. Pingback: Recenzie: “Breaking the Rules” (#1.5 Pushing the limits) – Katie McGarry | navigand printre suflete

  4. Pingback: Recenzie: „Chasing Impossible” (#5 Pushing the limits) – Katie McGarry | navigand printre suflete

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s