Recenzie: „Beta” (#2 Alpha) – Jasinda Wilder

Acum câteva ore, publicam recenzia primului volum „Alpha”…  Am ales să fac postări diferite, chiar dacă în aceeași zi, pentru a nu vă plictisi cu o postare tare tare lungă 🙂

beta

Descriere: „Roth and I are on an open-ended tour of the world. Roth being Roth, this means missionary in Morocco, reverse cowgirl in Calcutta, bent over the bow of a houseboat in Hanoi, slow and sleepy on St. John. Anywhere and everywhere, in every conceivable position, and some I didn’t know were possible.
Life was pretty incredible.
Until I woke up in his chateau in France, alone. On the bed next to me was a note. There were only four words:
He belongs to me.

Just me:
Mda… în primul rând, cred că acesta ar fi fost un roman cu care m-aș fi mulțumit cu un singur volum… Mi-a plăcut continuarea, nu la fel de mult ca primul volum, dar nici cât să-l citesc cu sufletul la gură. Finalul, în schimb… alt motiv pentru care aș fi preferat să nu mai fi scris „Beta”, iar scrisoarea Jasindei de la sfârșitul romanului… m-a lăsat efectiv cu un gust de „WTF?!”

Pe scurt… Jasinda Wilder a declarat că, deși, i-a făcut plăcere să scrie povestea celor doi, încă nu știe dacă va mai exista o a treia carte… și credeți-mă când vă spun că finalul volumului doi sigur cere și pe al treilea.

Kyrie și Valentine călătoresc acum în toată lumea, bucurându-se unul de altul, de povestea lor de iubire. Până ajung la unul din castelele lui Valentine din Franța. După o noapte de amor amestecat cu alcool, Kyrie se trezește dimineața cu jumătate de pat gol și un bilet înfipt cu un cuțit în perna de alături: „He belongs to me”. Curată ironie,nu?!

Urmăriri cu mașini, bărbați înarmați, cu iahtul prin Marea Mediterană până în Atena, morți, droguri, mercenari, răpiri… Povestea capătă un alt fir, nu mai avem de-a face cu o poveste de iubire născută în cartierele de lux ale New York-ului, ci ne afundăm în întunecimile lumii rău-famate pe unde Valentine a rătăcit în tinerețe. Aparent trecutul lui îi prinde din urmă. Nici mai mult, nici mai puțin decât o „fostă” geloasă, fiică a unui mare mafiot/traficant de arme din Atena. Era o frază tare faină la un moment dat în roman, ceva de genul că Gina ridică la un alt nivel ideea de ex-iubită nebună. Și acesta este adevărul…

„I felt nothing. All emotions, all senses were switched off, shoved down, and I tried to pretend I was in a movie, that this was all pretend, but I couldn’t. Not totally. I had a gun, too, but I didn’t dare draw it. Couldn’t, wouldn’t, not unless I was ready to shoot and kill, and I knew I wasn’t.”

Nu vreau să dau alte detalii pentru că ar însemna să vă privez de suspansul acestei povești de care avem parte din plin în acest roman. Este ceva diferit față de ce am citit până acum de Jasinda Wilder, diferit în adevăratul sens al cuvântului. Nu spun că ar prinde-o sau nu acest stil, dar știu că mi-au plăcut mult mai mult romanele ei în care efectiv mă transpuneam în pielea personajelor și le trăiam din plin emoțiile. În „Beta”, am fost un simplu spectator… Frumos, dar nu extraordinar.

EmM

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Recenzii și etichetat , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s