Recenzie: „After forever” (#2 Seria „The Ever”) – Jasinda Wilder

Holly shit!!! WTF???!!!

the ever

Cam acum câteva ore vă spuneam de primul volum din seria „The Ever” a Jasindei Wilder,nu?! Mi-a plăcut enorm de mult, dar finalul, aşa cum deja v-am spus m-a lăsat cu un gust tare amar… şi cam aveam deja o idee despre ce ar putea fi al doilea volum….

Dar chiar aşa????!!!!

Adică, pe bune, măi Jasinda Wilder, chiar să plâng jumătate din carte, ca apoi să urmăresc siderată şi, efectiv să sar paragrafe întregi pentru că mi se făcea „silă” de ce citeam?! Nu că tu ai fi scris urât… nu, nici pe departe… Dar situaţia în sine, era cel puţin greşită… Oribil. Deşi trebuie să recunosc că este ceva ce chiar se poate întâmpla şi în viaţa de zi cu zi… Dar chiar aşa?! Siderată e puţin spus…

„Ever,

I don’t know who I am anymore. I’m a castaway. Lost. Drowning. I love you. That’s the only true thing I know, and it’s all I have to hold on to. I love you. I’ll love you forever. Until the day I die, and I’ll love you in whatever world comes after this one. I love you so much, Ever. I miss you. Dear Jesus, I miss you. Come back to me.

For forever, and after forever,
Caden”

Am urmărit totul pasibil, continuând să încerc să rezonez cu Cade, să încerc să-l înţeleg… îi simţeam durerea, bătălia din sufletul lui, tristeţea. Pur şi simplu, a fost heartbreaking. Mai bine de jumătate de roman abia am reuşit să citesc printre lacrimi, iar la cealaltă jumătate, pur şi simplu, dădeam pagină după pagină, fără să mai simt nimic, urând totul… scriitoarea pentru ce şi cum a scris, pe Cade că cedează, pe Eden că a fost atât de bitchy şi de geloasă şi de needy şi de… ah, îmi venea să intru în paginile romanului şi să-i dau o palmă s-o trezesc de-a binelea!! Păi măi fată, sora ta geamănă pe care spui atât c-o iubeşti, că-ţi lipseşte ca şi cum a dispărut jumătate din tine, zace pe un nenorocit pat de spital şi tu nu faci decât s-o invidiezi şi acum pentru cât de mişto e tipul pe care a pus mână şi să-i sari în braţe, agăţându-te de el, cerându-i, dorindu-l pentru tine?! Măi fato măi, îmi pare rău, dar cu tine chiar nu pot rezona. You suck!!!

Da, l-am urât şi pe Cade că cedează, că se abandonează îmbrăţişărilor idioatei ăleia de seamănă atât de bine cu mult iubita lui, dar într-un fel bizar, fucked up and everything, l-am înţeles. Avusese prea puţin timp cu Ever, iar pe măsură ce zilele, săptămânile, lunile treceau, îi simţea lipsa pe zi ce trece mai mult, începea să se îndoiască de existenţa acelor momente şi acelei iubiri, de însăşi existenţa lui. Trăia şi nu trăia. Iar Eden semăna atât de mult cu sora ei… şi era acolo, toată un zvânc, căutându-i existenţa, iubirea, nevoile. El măcar gândeşte la un nivel idiot, ce-i drept, că o trădează pe Ever chiar dacă ea este posibil să nu se mai trezească niciodată din comă, el măcar simte cât de diferite sunt şi ştie cu siguranţă că absolut niciodată nu o va iubi pe Eden, dar ea e aşa clingy şi speră şi îi aruncă în faţă adevăruri mincinoase şi el cedează. Şi totuşi, l-am urât pentru că uneori, în momentele de luciditate, pare că într-adevăr şi-o doreşte pe Eden pentru ceea ce este ea şi nu pentru asemănarea cu sora ei.

“You promised, Ever. You promised me you’d never leave me. I know you didn’t want to, you didn’t mean to. But you still did, and I’m back to being numb and floating through life, through every day. Except now I don’t even have you, have your letters to keep me tied to the earth.”

Iar scenele de sex, care în primul volum, erau atât de pline de iubire… de data asta, efectiv, le săream… citeam un cuvânt de aici, unul de colo… suficient cât să-l simt ca pe un sex de eliberare, animalic, plin de durere, de remuşcări, îndoieli, frică. Pentru el. Pentru ea, părea că e fix ceea ce-şi doreşte, că aşa e felul ei de-a fi, că asta îşi doreşte de la un iubit. Efectiv, doar în două menţiuni ale gândurilor ei apărea ideea de „a afla cum ar fi dacă Cade ar face dragoste cu ea”, iar în alta întrebându-se dacă „va avea şi ea parte de unul precum Cade, dar care s-o iubească”. Ceva de genu’. Whatever.

„I couldn’t bear to miss Ever. It was too deep a cut through my heart. Talking to her made me miss her. She was there, breathing, heart beating, but she wasn’t there.”

Am înţeles la un moment dat că nu se priveau în ochi când făceau sex… doar ultima dată când au făcut-o, s-a întâmplat… şi… Bullshit!! Hate them!!

Nu pot să-mi închipui cum e să treci prin aşa ceva în viaţa reală, câtă durere, disperare poţi simţi, dar nici nu-mi pot închipui cum Dumnezeu să-ţi faci de cap cu sora iubitei tale în timp ce ea zace în comă sau cum să te încurci cu soţul surorii tale doar pentru că… pentru că ce, frate?! Neah, neah, detestabil personaj Eden. Mda… am încercat s-o înţeleg atât de mult încât efectiv mă dor toate ungherele creierului şi ale sufletului… Da, suferă de lipsă de încredere în ea, în modul cum arată, în evoluţia ei ca femeie, dar chiar tocmai Cade ai crezut că va fi salvarea ta?!

Iar finalul… apoteotic, ca de obicei!! Bineînţeles că personajul nostru masculin principal îşi pierde şi ultimele rude rămase în viaţă, nu înainte de a primi de la ele două lecţii cu adevărat valoroase: „puterea dragostei – iertarea, dar nu şi uitarea” şi „lipsa dorinţei de a trăi atunci când sufletul pereche îţi moare”. Ah da, bineînţeles că s-a întâmplat şi ceea ce mi-am dorit de la început şi acum să vă văd pe unde mai vă scoateţi cămaşa trădătorilor!!! Şi ca să fie şi mai tragi-comedie… primul volum s-a încheiat şi cu pierdere de sarcină, iar volum acesta se termină cu apariţia unei sarcini!! Mda… ce să spun…

Scuzaţi lungimea, cuvintele în engleză presărate ici colo, ne-cenzurarea frustrării şi nervilor şi mai ales, a vocabularului 😀 I am seriously so fucked up that I can’t think.

It was just so messed up at such many levels.

Mi-e şi teamă să citesc următorul volum… dar trebuie…

„I don’t know if you’ll love me when you wake up. If you’ll be able to. But even if you don’t, I’ll love you. Forever, and after forever.”

O să public ce-am scis fără să-l recitesc pentru că dacă aş face-o, probabil aş mai şterge pe ici pe colo, aş mai îndulci cuvinte şi nu vreau… This is how I really feel and that’s it.

„For forever and after forever”

EmM

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Recenzii și etichetat , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Recenzie: „After forever” (#2 Seria „The Ever”) – Jasinda Wilder

  1. Pingback: Recenzie: “Saving forever” (#3 Seria “The Ever”) – Jasinda Wilder | navigand printre suflete

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s