Fragmente/citate din „Mă pierd în tine” – Jasinda Wilder

Dacă ieri vă făceam un rezumat al seriei „Falling” al Jasindei Wilder, astăzi vă invit să parcurgeţi câteva fragmente/citate din primul volum al seriei „Mă pierd în tine”…

FALLING-SERIES-for-web

„Aproape că n-aş vrea să am de-a face cu ea. M-ar răni. Ştiu asta. O simt, o văd apropiindu-se. Are prea multă suferinţă, prea multe crestaturi şi cioburi şi tăişuri în suflet, şi-o să mă tai în ele, dacă n-o să am grijă. Eu nu pot s-o lecuiesc. Ştiu şi asta. Nici n-am de gând să încerc. Am avut parte de prea multe fete cumsecade, generoase, care s-au cuplat cu mine închipuindu-şi că m-ar putea lecui. Dar mai ştiu şi că n-o să stau deoparte. O să mă agăţ de ea şi-o să mă las tăiat. Sunt specialist în suferinţă. Sunt specialist în hemoragii, atât emoţionale, cât şi fizice.”

„— Nu există niciun noi. N-a existat niciodată, şi nici nu va exista vreodată.
La asta, nu-i răspund nimic, fiindcă are dreptate. Dar, în acelaşi timp, se înşală amarnic. Va exista un noi. Doar că ea încă nu-l vede. O să i se împotrivească, pentru că e o greşeală din atâtea puncte de vedere. Eu sunt fratele mai mare al răposatului ei iubit. Şi ea nu ştie nimic despre mine. Sunt un exemplu rău pentru ea.”

„Nell e de rău augur. E profund marcată, cărând după ea un bagaj de necazuri lung de o milă. Ceea ce e valabil şi pentru mine.”

„Mai ales când mă gândesc la durerea adânc înrădăcinată din privirea ei, la disperarea cu care băuse din whiskyul ăla, de parcă amorţeala i-ar fi fost prietenă, de parcă arsura ar fi însemnat un bine-venit refugiu din faţa realităţii. Cunosc suferinţa aia, şi vreau să i-o iau. Vreau să-i cunosc gândurile, vreau să ştiu ce o bântuie.”

„— Povestea ta.
Răsuflă cu putere, uşurată.
— O ştii deja.
— Nu în întregime. Nu şi ce e în profunzime, rahaturile care se ridică de la fund, printre umbrele din inima ta.
— Pe-astea nu le ştie nimeni.”

„Camuflează bine, ca o profesionistă. Suferinţa e îngropată adânc, împinsă în jos de la suprafaţă. O respect al naibii de mult pentru cât de aprig se străduieşte să fie în regulă. Nu-mi doresc decât să-mi dea voie să-i arăt cum poate deschide supapa, cum să se lase să sufere. îmi doresc să-i pot lua durerea asupra mea.”

„Şi-a înfipt ghearele în antebraţ, strângând atât de tare, încât firicele de sânge încep să se scurgă acolo unde unghiile întâlnesc carnea. Suferinţă, care să înlocuiască o altă suferinţă.”

„— Simte. Jeleşte. Lasă-te să simţi toată furia pentru faptul că ţi-a fost luat. Simte-i pierderea. Simte tristeţea şi lipsa lui. Nu-ţi bloca simţirile, nu te tăia ca să le faci să înceteze, nu bea până când le amorţeşti. Nu trebuie decât să te aşezi şi să le laşi pe toate să te sfâşie. După care te RIDICI şi continui să respiri. Răsuflare după răsuflare. Zi după zi. Te trezeşti, şi te laşi sfâşiată. Plângi, o vreme. După care te opreşti din plâns şi-ţi vezi de treburile pe ziua aia. Nu eşti bine, dar eşti vie, şi-o să fii şi bine, într-o zi.”

„— Cu toate astea, niciodată nu poţi lăsa cu adevărat să treacă. Nu poţi să încetezi. Nu încetezi să suferi, nu încetezi să iubeşti. Nu pleacă aşa uşor: tu doar continui sâ trăieşti, şi până la urmă rahatul ajunge să fie împins în fundalul vieţii tale, aşa că nu te mai mistuie în fiecare zi. Şi, la un moment dat, îţi dai seama că eşti bine. Tot te mai doare, tot îţi lipseşte persoana aia. Şi, mda, uiţi amănuntele. Felul în care mirosea, ce gust avea gura ei, cum îi simţeai pielea, cum îi suna vocea. E aproape ca o altă viaţă, o altă persoană care a iubit-o, care a fost cu ea. Dar, la nivel de zi-cu-zi, ştii că eşti bine. Oarecum.”

„Dar, dacă vrem să trăim, să nu fim şî noi aproape fantome, înţepeniţi în iubirea amintirii unora care au murit, atunci suntem obligaţi să încercăm, îmi răspunde, după care mă sărută iar. Noi ne înţelegem unul pe celălalt, Nelly. Amândoi am pierdut pe câte cineva iubit. Amândoi avem cicatrice, şi regrete, şi furii. Putem să reuşim împreună.”

„Suntem amândoi bântuiţi de spectrele trecutului nostru, dar tot trebuie să mergem mai departe la un moment dat şi să silim la tăcere vocile remuşcărilor.”

„— Nu doar că mă îndrăgostesc de tine, Nell. Mă pierd în tine. Tu eşti un ocean, şi eu mă pierd în tine, înecându-mă în adâncul fiinţei tale. Aşa cum ai spus, e înfricoşător într-un fel, dar în acelaşi timp e şi cel mai uluitor lucru din câte mi sau întâmplat vreodată. Tu eşti cea mai uluitoare fiinţă din câte-am cunoscut vreodată.”

EmM

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Quotes' Corner și etichetat , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s