Recenzie: „P.S. Te iubesc” – Cecelia Ahern

Scriitoarea mi-era total necunoscută… deși citisem că multe dintre romanele ei au ajuns bestsellere… Așa că întâi să vă spun câteva date despre scriitoare…

Cecelia Ahern s-a născut în 30 septembrie 1981, la Dublin, Irlanda. Este fiica fostului prim-ministru al Irlandei, Bertie Ahern, iar înainte de a deveni scriitoare a obținut licența în jurnalism și comunicare media la Colegiul Griffith din Dublin. Și-a început cariera literară în anul 2002, odată cu apariția romanului P.S. Te iubesc, care a devenit rapid un bestseller, atât în Irlanda, cât și în restul lumii. În prezent este căsătorită și mamă a unei fetițe, dedicându-și o mare parte din timp scrisului și donând periodic în scopuri caritabile sume obținute din drepturile de autor. Printre titlurile de mare succes se numără Prietenul nevăzut, Suflete pereche, Cadoul, Cartea viitorului, Mulțumesc pentru amintiri.

Pe una dintre paginile de început ale romanului, stă scris „Vocea autoarei”: „Eu cred în magia cărților. Cred că, în anumite momente ale vieții, suntem atrași în mod deosebit de anumite cărți când ne plimbăm fără țintă pe culoarele unei librării, fără să avem vreo idee ce vrem să citim și dintr-odată, găsim cea mai frumoasă carte, cea mai bună și cea mai potrivită, prinvindu-ne drept în față. Cărțile au puterea de a-și găsi drumul în viața noastră.” Ei bine, fix pentru această opinia a scriitoarei, mi-am propus să-i citesc absolut toate romanele. Sunt total de acord cu ea…de multe ori mi s-a întâmplat acest lucru…chiar și acum, cu această ocazie…când n-am rătăcit pe culoarele unei adevărate librării, ci prin paginile unei librării on-line.

De pe coperta-spate, am aflat că romanul a fost ecranizat în anul 2007 în regia lui Rochard LaGravanese, cu Hilary Swank și Gerard Butler în rolurile principale. (Oare d’asta îmi suna titlul cunoscut???) Eu n-am văzut filmul, dar după ce voi termina cartea, cu siguranță o voi face, deși probabil că mă va dezamăgi așa cum s-a întâmplat de atâtea ori…

O scurtă descriere a romanului, scrisă tot pe coperta-spate: „Unii oameni așteaptă o viață întreagă să își găsească sufletul pereche, în timp ce alții par să fie împreună de-o viață. Holly și Gerry formau cuplul perfect, cu o căsnicie minunată, înconjurați de prieteni și familie. Lumea era la picioarele lor, iar Holly nu își putea imagina viața fără Gerry. Până în ziua în care viața o obligă să facă acest lucru. Gerry moare din cauza unei tumori pe creier, iar Holly, rămasă singură, trebuie să învețe să supraviețuiască. Printr-o «listă» alcătuită din zece scrisori, Gerry o ajută, de dincolo de moarte, să ia viața de la capăt. Vegheată ca de un înger păzitor, Holly devine puternică și independentă, reușește din nou să zâmbească și chiar să iubească.”

Vocea editorului: „Poveștile pot fi reinventate. Cecelia Ahern ne dovedește acest lucru în romanul P.S. Te iubesc, o carte despre iubirea care nu durează până la adânci bătrâneți, deoarece uneori destinul decide în locul nostru. O scriitură sensibilă despre iubire, singurătate și puterea de a trăi după pierderea sufletului pereche.”

Cosmopolitan: „O carte senzațională care dovedește că dragostea adevărată nu moare niciodată.”

Marie Claire: „Un roman minunat și cald al unei scriitoare fabuloase. Acest roman excepțional despre doliu, prietenie și dragoste este sfâșietor și înălțător totodată.”

Eh, ce spuneți?! Nu-i așa că promite?!

psteiubesc

Sunt o romantică incurabilă, scriu în momentele triste din viața mea, ador să citesc romane de dragoste…și totuși, romanul acesta e un pic mai mult decât o poveste de dragoste cu sfârșit tragic… E o poveste despre cum să iei viața în piept, cum să te ridici când simți că totul s-a sfârșit, cum cei care ne părăsesc fără voia lor, încearcă să ne învețe că viața continuă și fără ei…

Personajul principal – Holly – se simte singură și nefericită după moartea soțului său, Gerry. Îngrijorată de starea ei, mama sa o sună într-o zi, printre altele spunându-i că a primit un plic pe adresa lor…Pe plic scria „LISTA”… Ei, și de aici începe povestea, toate încercările prin care trece Holly, toate peripețiile sale având ca punct de plecare această Listă…

„Lista” nu e decât un plic ce conține alte 10 plicuri, câte unul pentru fiecare lună rămasă a anului… Gerry s-a stins din viață în februarie… Nu vi le spun pentru că aș strica tot farmecul poveștii… Unele sunt amuzante, la altele veți lăcrima…

Romanul ți-aduce lacrimi, zâmbete și chiar hohote de râs… Uneori avem parte de toate pe aceeași pagină… Este o poveste emoționantă despre puterea dragostei și a prieteniei, despre cum „nu rămâi singură pe lume”, chiar dacă sufletul tău pereche nu mai este lângă tine… Ce-mi place cel mai mult la acest roman este începutul și sfârșitul care, deși în antiteză – ca la multe alte romane – sunt diferite: începutul ne arată tragicul poveștii, descoperim o Holly distrusă, fără poftă de viață, închisă în casă și hotarâtă că viața ei nu mai are niciun sens… La sfârșit însă, ne despărțim de o Holly optimistă, independentă, cu o slujbă pe care o adoră și care are încredere că la un moment dat poate avea parte de o a doua șansă…

M-a emoționat până la lacrimi sfârșitul romanului…și deși nu-mi doresc să vă stric plăcerea de a citi acest minunat roman, trebuie să vă las aici ultimele gânduri ale lui Holly…

„Se rezemă de spătarul scaunului și privi afară pe fereastră la ziua geroasă de ianuarie, care făcea copacii să danseze sălbatic în vânt. Se gândi la ceea ce învățase, la ceea ce fusese ea odată și la ce devenise acum. Era o femeie care primise sfaturi de la omul pe care îl iubise, pe care le urmase și încercase din răsputeri să se vindece. Acum avea un serviciu pe care îl iubea și avea suficientă încredere în ea să realizeze ceea ce-și dorea.

Era o femeie care făcuse greșeli, care uneori plângea lunea dimineața sau singură noaptea în pat. Era o femeie care se plictisea adesea de viața ei și care găsea dificil să se dea jos din pat dimineața ca să meargă la serviciu. Era o femeie care avea destul de des zile când era prost dispusă, care se privea în oglindă și se întreba de ce nu se duce la sala de gimastică mai des; era o femeie care se întreba uneori care naiba era rostul ei pe această lume. Era o femeie care uneori încurca lucrurile.

Pe de altă parte, era o femeie care știa ce înseamnă iubirea adevărată și care era gata să trăiască intens, cu mai multă iubire și să- și facă amintiri noi. Indiferent dacă asta urma să se întâmple în zece luni sau peste zece ani, Holly voia să urmeze ultimul mesaj de la Gerry. Indiferent ce o aștepta mai departe, știa că trebuie să-și deschidă inima și să o urmeze, oriunde o ducea.

Între timp, trebuie doar să trăiască.”

Citind-o, am crezut la un moment dat că am prins firul poveștii, că pe lângă povestea în sine, voi mai descoperi o altă poveste de dragoste, dar… m-am înșelat cumplit. La final, revii într-o zi și la un alt bărbat decât cel pe care ți-l imaginai că va fi… Am crezut că este un fel de poveste ruptă dintr-o telenovelă, dar este mai mult decât atât, mult mai mult…

Vă sfătuiesc cu drag s-o citiți, este nemaipomenită, este o lecție de viață!!

„Pentru unii, iubirea nu moare niciodată.”

>>Articol preluat de pe un blog personal, mai vechi, care nu are niciun fel de legătură cu literatura. Vreau să readuc în atenţia publicului acele recenzii şi vreau să-mi creez o continuitate cu ce veţi mai găsi de aici înainte pe acest blog.<<

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Recenzii și etichetat , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Recenzie: „P.S. Te iubesc” – Cecelia Ahern

  1. Pingback: Premiile Liebster | Navigand printre Suflete

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s