Şah-mat!

535823-bigthumbnail

Un drum pustiu mi se aşterne în faţa ochilor… E drumul pe care eu l-am ales aşa că nu mă pot plânge… Deşi, în mod paradoxal, ochii îmi sunt scăldaţi de lacrimi…

Ramuri golaşe împodobesc castanii bulevardului singuratic… E toamnă… o toamnă a durerii contrară celei în care eram doar noi doi, iubindu-ne… Acum au rămas doar sufletele noastre bântuite de fantomele unui trecut ce azi e doar mult prea dureros…

Păsări întârziate îşi strigă dorul de locurile natale… Toată suflarea tremură la simţirea tristeţii aşternute peste oameni şi natură… Rândunelele îşi plâng destinul de a fi departe de cuibul lor, dar ele măcar vor reveni peste câteva luni… Eu unde să mă mai întorc?! La ce?! Pentru ce sau pentru cine…?! De fapt… cred că tu ai spune că n-am niciun drept să mă mai gândesc la aşa ceva… Şi probabil că aşa e…. Nu mai am la cine să mă întorc din moment ce eu mi-am luat propriile hotărâri.

Însă, încă mai am nevoi… nevoi de noi… nu de tine… Dar sunt sigură că voi reuşi să merg mai departe…

Tu ai fost doar regele ce a primit şah-mat pe tabla vieţii… Iar eu, un pion pentru propriul destin.

Un pion care a reuşit să dribleze salturile calului şi furia reginei… Un pion alb, întunecat de apăsările vremii… nici nu l-ai recunoaşte, ai zice că e în tabăra adversă… dar priveşte-mă bine şi observă că acestea sunt doar aparenţe înşelătoare…

M-am camuflat forţat!

EmM

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Ganduri la ceas de seara și etichetat , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s