Singură în doi

Mi-e teamă de mult prea mult timp… tac şi înghit… nici măcar nu mai plâng… Lacrimi nu mai am.
A fost o perioadă când credeam orbeşte în noi… Acum n-o mai fac.
Aveam vise şi speranţe… Le-am pierdut.
Văd zi de zi cum prăpastia dintre noi se adânceşte din ce în ce mai mult… Nu pot face nimic.
Deşi… poate părea banal sau… copilăresc… Mi-e dor să vorbesc, să fiu ascultată, mi-e dor să ne împărtăşim vise, speranţe, întâmplări, dorinţe, temeri…
Mi-e dor de mine cea care eram cândva. Mi-e dor de tine, mi-e dor de noi. Mi-e dor să fim împreună. Cu adevărat.
Sunt singură în doi.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Ganduri la ceas de seara și etichetat , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s