Tu ce alegi?!

love

Iubim… de mai multe ori în viaţă… iubim diferit… fiecare iubire e alimentată de inocenţa vârstei, de spiritul adolescentin, de speranţa tinereţii, de puterea maturizării, de dorinţa iubirii “pentru totdeauna”. Şi iubim diferite tipuri de caractere… de fiecare dată căutăm altceva decât am avut şi sperăm mereu să fie mai bun, să evoluăm cu fiecare relaţie… să fim mai aproape de idealul pe care îl cautăm.

Iubim tumultuos, iubim liniştit, iubim plini de speranţă, iubim pasional, iubim suferind, iubim divinizând, iubim răbdător, iubim în tăcere, iubim… în atât de multe feluri de-a lungul unei vieţi încât de multe ori m-am întrebat cum putem iubi atât de mult într-o singură viaţă. Suntem un izvor nesecat de iubire… important e să avem cui s-o împărtăşim…

Ajungi într-un moment în care, după atât de multe iubiri, te întrebi oare care e cea mai potrivită pentru tine. Acea iubire liniştită în care totul curgea minunat sau cea în care cealaltă persoană te făcea minut de minut să-ţi ieşi din minţi?! Ce ai alege dacă ai fi pus la o răscruce de drumuri?! Dreapta?! Sau stânga?! Drumul judeţean sau autostrada?! Hmm… Poate n-aţi înţeles… Aţi alege drumul acela pe care ai merge liniştit cu 50 la oră în localitate sau pe cel pe care ai putea goni tot timpul cu 110?! Oare fericirea ta înseamnă o viaţă liniştită alături de-o persoană asemănătoare ţie sau înseamnă o iubire aprigă în care te face să te întrebi deseori de ce eşti atât de disperat să-i fii alături dacă nu face altceva decât să te înnebunească cu nebunia ei?!

Eu vă mărturisesc sincer… N-aş putea iubi niciodată liniştit, pentru totdeauna… Poate am făcut-o… cândva, demult… dar a fost pentru puţin timp… Am avut nevoie de acea etapă pentru a mă înţelege pe mine însămi, pentru a mă cunoaşte. Iar acum ştiu. Am nevoie de poveşti nebune, de iubiri de care nu m-aş plictisi niciodată, de un băiat care… (vorba unei prietene)… să mă ia să mă dea cu capul de pereţi!! (hei, am glumit, vă daţi seama că nu la sensul propriu al expresiei m-am referit)

Tu… care spui că iubeşti liniştit… şi că eşti mai fericit ca oricând… nu-i aşa că ai momente când simţi nevoia de a-ţi încărca bateriile cu nebunia altei iubiri?!

Emm

Acest articol a fost publicat în Ganduri la ceas de seara și etichetat , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un comentariu