Mi-eşti drag, Ploieşti…

Ploiesti
Cobor pe peronul garii si parca totul s-a schimbat. Parca trenul a mers cu viteza luminii si a ajuns intr-un loc nou si totusi, atat de cunoscut… Pasesc incet de parca d’abia acum invat sa merg. Nu ma grabesc. Oricum stau aproape de gara. Traversez calea ferata, merg pe sub pod si am ajuns. Dar de data asta, e altceva. Vreau sa aud suieratul trenului care pleaca, vreau sa vad oamenii de pe strada, vreau sa miros aerul chiar daca-i poluat, vreau sa gust din bucuria ce mi-a inundat simturile. De fiecare data, aceleasi sentimente imi inunda mintea si inima. Oriunde as pleca, departe sau aproape, in spatiu sau timp, stiu ca la intoarcere voi gasi acelasi vechi atat de nou.
Zi de zi ma pierd pe culoarele subsolului sau printre strazile atat de aglomerate, de oameni si masini. Nu am timp sa privesc, sa analizez, nu am timp sa ma bucur. Se spune ca traim intr-un secol al vitezei. Simt asta cu adevarat in Bucuresti, parca sunt intr-un filmulet dat pe fast forward.
Cadrele se succed prea repede, lumea e prea grabita, te calca pe picior si nici macar timp sa-si ceara scuze nu mai au. In Bucuresti, simt timpul precum Damocles a simtit sabia deasupra capului sau. Parca totul atarna doar de un fir de par. Si tot mereu ma intreb care-i greutatea maxima pe care o poate duce…
De aceea, azi vreau sa-mi amintesc de ce mi-e drag orasul meu… de ce de fiecare data cand cobor pe peronul Garii de Sud ma simt ca intr-un basm ce prinde viata… Ma simt ca printesa salvata de Fat-Frumos (alias trenul) din regatul zmeului cu sapte capete (alias Bucurestiul) si e atat de minunat…
E atat de minunat sa regasesc sentimentele pierdute pentru cateva clipe. Sa regasesc prima iubire ce m-astepta pe bulevard intr-o noapte calda de vara. Sa regasesc prima iluzie a prieteniei dintr-o dimineata frumoasa de toamna. Sa regasesc blana de iarna impodobita cu luminite galben – albastre sau pe floraresele cu cosurile pline de minuni ale primaverii. O raza de soare sau un fulg de nea e totuna pentru ca tot cald mi-e sufletul.
De fiecare data cand ma intorc acasa, pasesc ca si cum as avea nevoie de timp sa cunosc orasul. Dar nu am nevoie. Am nevoie doar de timp pentru a-mi aminti. Iar uneori, o plimbare linistita printre castanii mult-iubiti mi-e de ajuns pentru a redescoperi ca ma aflu in locul potrivit. Ceilalti il cauta ani de zile, negasindu-l de cele mai multe ori. Pe mine…m-a gasit el.
Doi, trei … zece … cincizeci … de pasi… Nu am vazut oameni alergand, doar vreo doi baieti cu ghiozdanele fluturand in spatele lor, grabindu-se probabil sa ajunga la autobuzul ce-i va duce in satul lor drag. Nu stiu daca nisipul curge mai incet la mine in oras, dar asta simt. Poate ca uneori vreun fir de gand mai greu incetineste scurgerea timpului din clepsidra.
Cate unul, cate doi, cate cinci oameni ies pe portile mari ale Rulmentului. Nici ei nu se grabesc. Discuta veseli cu gandul la cei dragi ce-i asteapta acasa. Privirile lor nu sunt atat de goale ca ale „capitalistilor” (imi permit ca doar Caragiale e de-al casei) si parca imi spun „Bine te-am regasit”. Inca zece pasi si am ajuns. E blocul pe care il stiu de atatia ani, neschimbat… doar masinile din parcare sunt altele… Pe trepte, batranica de la sapte ma intampina surazand: „Ai venit maica?Tot mai bine e acasa!”. Pana si de ea mi-e drag, mi-a fost complice la atatea saruturi fugitive date de alti si alti baieti. Radea de fiecare data: „Ce frumoasa-i tineretea!”. „Da, tanti… tot mai bine e aici…”. Inainte sa intru in scara blocului, mai arunc o privire pe pod… Vad autobuzul plin de elevi si studenti si aud suierul curentului ce se formeaza printre cutiile din beton cu ferestre albe. Trag aer in piept si intru. Diseara voi dormi cu fereastra deschisa… s-o aud iar pe „tanti aia” de la gara ce anunta un tren ratacit in miez de noapte… Si sa aud linistea ce se lasa dupa ultimul vagon…
Iar maine… poate va voi invita la o plimbare prin orasul meu drag…
Bun gasit, ploiesteni iubiti!! Mi-a fost dor de voi…

Emm

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Short Stories și etichetat , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s